Autor Arhive: Ana

O să mori, bă, o să mori!

de

Divide et impera

Și nu pentru că ești nevaccinat, și nici pentru că ești vaccinat.

Condamnarea a început de când ai crezut că cineva te reprezintă și te-ai învrăjbit.

Mai întâi când l-ai lăsat pe un chior să te învrăjbească și i-ai zis gras lu’ ăla de stat și te-a durut în cot, ba chiar te-ai bucurat, că i-au tăiat din venituri, apoi, ce să vezi, ai descoperit că lipsa consumerismul ăluia de stat îți face ție gaură în dividende sau cont. Ai crezut că poți trage de salariul lor în jos ca să nu plătești tu salariile mărite ălor tăi. Și-ai pierdut oameni, părți din business și ba că pe unii v-au înghițit corporațiile. I-ai pus pe amărâții ăia ai tăi să-și exprime public dezaprobarea, adică să-și dea cu ceva undeva, că nici salarii nu le-ai dat  și nici dările către stat nu le-ai plătit. Adică săraci acum, săraci în viitor. Nici prin cap nu ți-a trecut că dacă țineai cu ăia acum aveai și tu altă perspectivă. În buzunarul tău, în contul tău, în farfuria ta.

Apoi, ai crezut în cineva, care cu cinism, ți-a arătat cât ești de mic, cu aproape nimic în buzunar, față de alții. Adică, ce să vezi, de parcă tu n-ai știut că între 0 și 100 e mare diferență. A trebuit să vină alții să-ți spună! Și iar te-ai uitat în gura lor cu spatele la interesele lor în defavoarea ta, că doar nu mergi în mașinile lor, nu stai în casele lor și ce să vezi, niciunul dintre ei nu te iau și pe tine în vacanță, pe iaht sau să dai de mâncare la girafe. Nu ți-a trecut deloc prin cap că cei ce ți-au vărsat pelin vor să scape, cu mâinile tale, de păcatele lor! Nu te-ai gândit nicio secundă că ai fost ținut la 0 în buzunare pentru ca să poți da cu pietre în aia cu 100! Nu ți-a trecut nicio secundă în cap că trebuie să faci orice ca să-i faci să ai și tu măcar jumătate din 100! În buzunarul tău, în contul tău, în farfuria ta. Ca să știi cum arată 100, 1000, 10000 și la mai mare!

Apoi, ai crezut că-ți vor binele, să fii sănătos. Că fumul de țigară e deranjant. Și ai contribuit ca fumătorii să stea în frig/ploaie/ninsoare pentru un capăt de țigară. Fumatul e rău! Și nici prin cap nu și-a trecut că urmează: Grasul e rău! Bețivul e rău! Bolnavul e rău! Nevaccinatul e rău! Nici o secundă nu te gândești că urmezi, că nu ești perfect, că-ți găsesc ei ceva, n-ai bască(sau ai bască), că nu faci parte din noua rasă a milionarilor/miliardarilor, nu ești de-al lor!

Apoi, ai crezut în povești cu luminițe de care s-au folosit toți. O mulțime de oameni care au crezut că revoluțiile se pot reedita. Că ești și tu erou ca părinții tăi sau ca ești ca ăia din generație cu tine care chiar au participat la o revoluție în timp ce tu te uitai la revoluție din fotoliu. Nicio secundă nu ți-a trecut prin cap că n-o să obții nimic, că n-o să câștigi nimic, că s-au bazat pe neștiința ta că regulile s-au schimbat de  la Bruxelles, că responsabilitatea e împărțită strict între proprietar și participant. În 99% din cazuri proprietarul are bani, are avocați/case de avocatură și că mortul rămâne mort și e de vină. Nici prin cap nu ți-a trecut că nici după 6 ani n-o sa afli nimic, n-o să fie niciun vinovat și nici n-o să afli cum n-ai aflat după 32 de ani ce-a fost în ’89! Doar înfierarea fizică din piață s-a transformat doar într-o coroană trimisă printr-un amărât în timp ce pe teren se joacă golf.

Apoi, ai crezut în povești cu roșu, cu galben, cu albastru. Exact, ca în tricolor! Numai că ai crezut în ăla cu gaură. Care gaură ți s-a mutat în buzunare, în apa caldă, în termoficare. Toate cu gaură. Pentru tine. Ți-au arătat că unii sunt răi, că te fură când ți se bagă în buzunare. Care te fură când plătești pentru căldura pe care ai avut-o. Care te fură când plătești pentru apa caldă pe care-ai folosit-o. Eh, acum plătește ce n-ai. Deloc. Că nu te mai fură nimeni.

Apoi, ai crezut în virus, că a venit în lume ca o năpastă din văzduh modificat gata cu secvențe ale altor boli artificiale și incurabile existente. Te-au învrăjbit și mai tare cu toate că te-ai vaccinat, că ăia nevaccinați rămân așa pe pielea lor, că pe tine nu mai are cum să te afecteze cum îi va afecta pe ei. Și nu ți-a trecut prin cap că boala nu stă în nevaccinați, că boala o să existe d-acum înainte până n-oi mai fi, că s-ar putea să apară (și)alta și că, obligându-i te obligi și pe tine să continui cu vaccinarea, pastile sau ce-o mai fi. Și nici nu ți-a trecut prin cap că, în curând, o să dai bani pe ele. Dacă o să-i mai ai. După ce plătești facturile. Dacă o să mai ai la ce facturi.

Azi, crezi că-i criza energetică globală, că i-a lovit pe toți dar nu ești atent deloc la procente. Că România e ultima la emisii cu 5%, pentru că au reușit ca să termine orice industrie, că de unde poluare dacă nema fabricație?! Și ce să vezi, în loc să îi încurajăm pe alții să ajungă și ei la 5%(adică să le bătem obrazul c-au rămas în urmă și că îi așteptăm) închidem centrale pe cărbune să ne băgăm și noi în rahatul global! Nu ți-a trecut prin cap că era cazul să nu atingem de nicio facilitate care poate să ne ajute și pentru asta să ieși în stradă cu luminițele telefonului…

Nu ți-a trecut prin cap că dezbinarea e exact ceea ce au nevoie ca unii să-și bată joc de viețile și speranțele noastre.

Nu ți-a trecut prin cap, că indiferent ce spun unii, să gândești.

Nu ți-a trecut prin cap că, din cauza de adevăruri ciuntit revărsate, nu știi tot și în 99% din cazuri nu e treaba ta.

Azi, crezi, în continuare, că se schimbă ceva dacă pun guvern, dacă pun premier, dacă…

Crezi că-i treaba ta, dar nu e. Treaba ta e să trăiești bine, bugetar sau corporatist, gras sau slab, sănătos sau bolnav, vaccinat sau nevaccinat, sărac sau bogat, etc., adică să-ți vezi de treaba ta, să nu te mai bagi în tâmpeniile lor, să lași dracu capra vecinului ba să-ți dai mâna cu vecinul(ii) că altfel o să mori, bă, o să mori!

Casca – varianta citibilă deci scurtă

de

Vecina noastră de numa” 70 de ani îi cere ajutorul lui Manolu, el fiind priceput, perseverent și răbdător în ale șurubăritului, să-i repare casca de uscat părul. Nu una d-aia tip Igiena, ci una casnică, adică un coif de pânză impermeabilă conectată la un ploscă de plastic cu motor pe post de föhn. Probabil că ar fi ajuns desfăcută pe masa din sufragerie daca Manolu n-ar fi lăsat-o pe legănul din curte, într-un moment când atenția distributivă a oricărui bărbat care se concentrează la două lucruri o dată n-ar fi fost perturbată genetic.
De acolo, lucrurile au luat o turnură simplă. Când m-am întors acasă în curte zăceau toate fâșiile pe care le-a fi putut conține o cască, mai puțin una în gura Ariei, cu care m-a întâmpinat foarte fericită.
De-aici povestea e și mai simplă. Logic că nu mai putea fi vorba de reparat, Aria desăvârșind irefutabil amărăciunea aia de cască.
Și dă-i și caută cască asemănătoare, de acum 30 de ani. Noroc cu Olx-ul care e plin de vintage. Am găsit una identică și la fel. Culoare gri, ploscă plăsticoasă care cândva fusese albă. Și mai era și funcțională.
Am mobilizat una bucată moș care vindea dihania să traverseze Bucureștiul până la jumate și i-am dat veseli înapoi casca vecinei ca și cum era fix aia a ei.
Fericire mare pe vecina că-și poate usca moațele și bigudiurile! Noi fericiți și mai ales relaxați că am rezolvat problema home made Aria.

Azi, sună vecina:
– Sigur asta e casca mea?
Manolu, daaaaa! Aia e ! Cum să nu?! Am reparat-o!
– Cred că m-am sclerozat, zice ea. Eu eram sigură că am butonul- comutatorul de pornit/oprit- pe cască, acum îl decopăr că e pe fir….!

Dor…

de

… de tine!
Blogule!
… de tine!
Entuziasmule!

…de tine!

Timpule!

…de tine, de toți dar si de mine!

Uite așa se șterge praful și se ung tastele…măcar din când în când 🙂

Cu ce rămâi din

de

…viața pe Pământ.

„Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită“.
Bertolt Brecht

”Viaţa trăită pe Pământ a încetat să mai fie un mister. Astăzi, pentru mine a devenit o revelaţie. Ne naştem goi, pe aceasta o ştim cu toţii, însă nu toţi acceptăm că vom pleca la fel. Viaţa trăită pe Pământ ne oferă satisfacţii sau neplăceri, uneori surprize. Că trăim fericiţi sau mai puţin fericiţi, că ne supunem tiparelor, reuşind să bifăm lista până jos sau că evadăm, un lucru este cert, noi nu rămânem aici.

Împlinirea va veni la tine în funcţie de măsura în care te exprimi. Nu te ajută la nimic doar analiza şi gânditul. Sinceritatea este atrăgătoare, pragmatismul este necesar, isteţimea a devenit sexi. Şi toate lucrurile sunt bune atunci când ştii să le priveşti. Personal, consider că după viaţa trăită pe Pământ rămâi cu gradul în care ţi-ai manifestat unicitatea.

Nu cunoştinţele, nu studiile, nu cultura şi nici tradiţia ori politica, nu ele te vor călăuzi mai departe, ci tu. În ce măsură ai fost tu însuţi în viaţa trăită pe Pământ sau în ce situaţii? Ai trăit mai mult cu mintea sau cu sufletul? Dacă ţi-ai dezvoltat mai mult mintea după moartea minţii în care ai tot investit, vei fi mai mic. Dacă ţi-ai hrănit mai mult spiritul vei fi stăpânul tău şi vei decide pentru tine. Atunci vei şti cine eşti.

Atâta vreme cât trăiţi, învăţaţi să fiţi fericiţi chiar şi atunci când sunteţi nefericiţi. Gratitudinea este atitudinea cu care oamenii împliniţi păşesc prin viaţă. Aici dragostea este biletul vostru de trecere. Altruismul este ultima etapă experimentată. Cei care au fost crucificaţi în trecut rosteau, în gând, sunt recunoscător că trăiesc asta.

În urmă cu câteva zile am fost întrebat cum de nu mă deranjează faptul că oamenii postează fragmente din cărţile mele fără să specifice sursa sau numele autorul. Întrebarea mi-a amintit un lucru foarte important.

Mi-a amintit importanţa mesajului pe care îl transmit şi că scopul a fost ca ele să ajungă la oameni, că le oferă mângâiere şi îi încurajează să înainteze în vieţile lor. Mi-a amintit că nu numele meu trebuie să apară pe Facebook, în ziare şi la televizor, ci conţinutul. Cărţile pe care le-am scris nu sunt ale mele, sunt ale voastre şi aşa va rămâne. Mulţumesc.

Analizând mai mult natura realizez că am de-a face cu o femeie. Aceasta mă face să fiu sensibil şi responsabil şi încerc să mă apropii cât mai mult de ea. Mulţi oameni trăiesc în simplitate, la ţară, liniştiţi. Aceştia nu trăiesc sufocaţi de presiunea oraşelor, de superioritate, minciună. Ei sunt oameni puri care nu cunosc falsitatea şi nici mândria, invidia sau dispreţul. Sunt oameni cinstiţi care iubesc oamenii şi animalele şi apreciază viaţa.

Şi totuşi răul s-a răspândit şi acolo, oamenii ca cei pe care i-am descris sunt din ce în ce mai puţini. Ei s-au retras din cauză că nu se regăsesc în lumea aşa cum este astăzi, dar nu ştiu cât vor rezista.

Dacă mi-ai cere să îţi descriu ceva ce îmi defineşte cariera ţi-aş dărui cartea MIKEL. Dacă m-ai întreba ce îmi defineşte existenţa ţi-aş demonstra iubirea.

Viaţa trăită pe Pământ m-a învăţat că iubirea nu este o dramă, despărţirea nici atât. Ura te face dependent de cel pe care îl urăşti. Atunci când eşti părăsit ai de-a face cu un om confuz, nicidecum cu unul înşelător. Oamenii devin astfel din teama că nu îşi vor umple golul interior şi sunt speriaţi. Azi jură iubire crezând că o simt, mâine nu mai ştiu ce au jurat iar după ce fug mâncând pământul se întorc. Atunci decizia va fi a ta.

Cu ce rămâi la final?

Toată suferinţa rămâne aici, nu iei niciun gram cu tine. Aşa se întâmplă şi în viaţă. Experienţa mi-a demonstrat că supărările, conflictele şi nemulţumirile se uită, doar bucuriile rămân. Personal, din copilărie nu îmi amintesc singurătatea, sărăcia, drama, ci emoţiile şi bucuriile. La fel ca cele din fiecare călătorie.

Linişteşte-te, viaţa trăită pe Pământ nu este atât de cenuşie precum pare că este în unele zile. Sunt convins că omul care a plecat de lângă tine a fost minunat şi că a avut un impact pozitiv asupra celor pe care i-a lăsat să experimenteze şi altceva. Toate etapele vieţii trebuiesc trăite cu inima. În viaţa trăită pe Pământ un simplu ce mai faci, rostit la momentul potrivit, către oricine, îţi poate construi întreaga viaţă.

Viaţa nu se termină! Imaginează-ţi tristeţea pe care ai simţit-o când ţi-ai luat rămas bun de învăţătoarea ta cea dragă, atunci când ai absolvit. Viaţa nu s-a terminat odată cu tristeţea care te-a copleşit, abia avea să înceapă.

Ai trăit frumos alături de omul pe care l-ai iubit, care te-a iubit înapoi iar împreună aţi învăţat atâtea? Bucură-te, deoarece viaţa trăită pe Pământ merge mai departe. Nimeni nu îţi poate lua amintirile, a sosit momentul să începi o altă viaţă. Sunt convins că tu ai decis aceasta fără să fii conştientă de alegerea ta şi te asigur că a fost cea mai perfectă alegere. Astăzi vreau să văd că te ridici.”

Frumos, nu?