Taguri Arhive: virus

P-un picior de virus, pe-o gură de vaccin

de

Scris in ianuarie, publicat in….noiembrie. C-atat a tinut pana a inceput sa refunctioneze bloguletul.

 

Trebuia să ajung și aici. Oricum, am scăpat 2 ani ținând casă, masă, oaspeți la servici, colegi împrejur și nebănuitele și întâmplătoarele întâlniri/participări etc. Când a venit ăsta micu’ în lume, omicronuț pe numele lui, am zis că dacă e și pot să aleg, cum mie îmi plac copiii, atunci, nah, pe el îl vreau. De unde și începutul de baladă: p-un picior de virus, pe-o gură de vaccin!

Și…cum e vorba ai grijă ce-ți dorești că poate să se-ntâmple, s-a întâmplat. Micuț, vioi, mușcând din gât, cap, ochi și cred că dacă era mai agitat, mă creștea și la febră. Fie vorba între noi, până nu vine rezultatul ăla oficial cu POZITIV în coadă, ai un soi de speranță ca scaiul și nu crezi nici dacă …ce e mai rău.

În primele 24 de ore, e frică. Nu știi nici la ce să te aștepți, bașca te roade gândul că-l dai mai departe și dacă ai putea, ai săpa repede în grădină o gaură unde să te bagi și să sigilezi cu isorapid după tine, eventual să te îmbălsămezi cu el. Oricum toți fug de tine, bagi un ochi în oglindă să vezi dacă nu te-ai făcut verde, nu ți-au crescut solzi sau și mai rău, n-ai întinerit cu 20 de ani.

Tare multe și tâmpite gânduri te bântuie la ananghie. Tremuri ca varga și ești ca Baba Dochia cu cele 7 cojoace. Și așa o ții o noapte întreagă.

Zic: am febră! Mare! Aoleu! Iei pulsoximetru, măsori. Mai măsori o dată, de două ori, că doar ești o fumătoare cu ojă pe degete și cine știe, nu dă cum trebuie. 98; 97; 98; 97. N-ai cum, nu ești tu!

Iei și termometrul. Și te măsori. La tâmplă. La gât. La încheietura mâinii drepte. La încheietura mâinii stângi. Din nou la tâmplă. 32,3; 32,4; 32,2; 33,1. Și gândul te împresoară: Ești pe invers!

Și cazi lat într-un somn adânc de unde visezi piciorul de virus și a 4-a doză de vaccin. A doua zi ești la fel de Baba Dochia și tot nu-ți vine să renunți la niciun cojoc.

Abia în a 3-a zi începe să-ți vină mintea la cap. Ai fost tu mai răcită/cu gripă de 10 de ori mai rău, tușeai ca măgarul când cărai plasele de piață, făceai curat și găteai 5 feluri de mâncare…

De când îți vine mintea la cap, începe balamucul. Simptomele apar ca ghioceii și odată cu ele te năpădește și simțul umorului că doar el și niște paracetamol îți țin de urât. Oricum, orele se lungesc, minutele se înmulțesc și secundele sunt atât de grele că abia se târîie. Până vine mâââine…hăhă!

Cu muci-n brâu, cu săbii-n amigdale și pietroaie în loc ochi, m-am apucat de curățenie în cameră. Mă rog, în celulă.

Pandemia de azi, pandemia de mâine

de

Normalitate pandemică? Nu. Teroarea pandemică? Da.

 

Pandemia de azi, începută mai ieri, pandemia de mâine, construită de azi.
Mă uit la mine și în jurul meu. Eu, familia mea restrânsă, familia mea extinsă, prieteni, colegi, vecini. Ce se întâmplă cu noi? Nu toți suntem tari de înger. Nu toți reacționăm la fel. Eu, de exemplu, 2 luni după ce pandemia a fost declarată, cu toată rațiunea, n-am putut să înving durerea de gât apărută prin simpatie. Care se declanșează, de atunci, în creierul meu ori de câte ori există un caz pozitiv în jurul meu. Am apropiați care nu vor să mai iasă din casă sau, alții, când aud, de cineva pozitiv în proximitate, devin iraționali sau, pe alții îi apucă furnicăturile din cap până-n picioare…Instinctul de conservare lucrează diferit și lovește în orice rațiune.

Într-o situație normală, înțelegând prin ”normală” o viață trăită fără sabia lui Damocles deasupra capului, natura e în echilibru. Cei tari de înger contrabalansează prin atitudine, comportament, rațiune sau simț al umorului pe cei slabi de înger, temători, panicarzi, pesimiști sau pur și simplu, neștiutori.

Pandemia de azi a stricat echilibrul.
De fapt nu ea, ci cei care au avut oportunitatea de decizie, de vehiculare sau transmitere a informației sub toate formele ei. Într-o populație încredințată că informația primită prin canalele media este și reală/adevărată, știrile/relatările despre virus, manifestările și consecințele bolii, decesele cauzate de el, contradicțiile și incertitudinea a săpat adânc, mai adânc decât ne închipuim sau vrem să recunoaștem. O parte o vedem în încleștarea dintre cei care cred și cei care nu cred în existența acestui virus. O altă parte o vedem în manifestările noastre de zi cu zi, din ce în ce mai stresați, mai nervoși, mai agresivi, mai nesupuși. La noi, maturii. Dar…copiii?

Partea nevăzută a pandemiei de azi.
Care e… inacceptabilă! Copiii noștri. Vinovații fără vină.
Cei care transmit. Din cauza cărora bunicii trebuie să se vaccineze. Din cauza cărora părinții trebuie să se vaccineze. Cei care au știut că părinții le sunt bolnavi și unii dintre ei, mai apoi, nu i-au mai văzut niciodată. Cei care au știut că bunicii le sunt  bolnavi și unii dintre ei, mai apoi, nu i-au mai văzut niciodată nici pe ei. La fel cu părinții prietenilor lor, bunici etc. Cei care ascultă, inevitabil, știrile, fie în casă, fie în mașină în drum spre școală despre cât este de cumplit temutul virus. Cei care citesc pancardele stradale cu mesajele de ultima speță. Copiii  noștri  a căror inocență nu a fost pregătită pentru nicio moarte, carora le-a fost băgată cu de-a sila, moartea în toate cotloanele suflețelelor. Moarte pe care n-o înțeleg, dar cu care sunt nevoiți să trăiască prematur.

Toate acestea sunt pietre mult prea grele pentru umerii lor. Și au reacții și urmări neînchipuite. Acum, și Dumnezeu știe, cum or să crească și care or să fie efectele ca viitori maturi.

Copilul de 7 ani, sănătos și întreg la minte, al unei colege a fost testat pozitiv. Fără nici un simptom. Fără nicio problemă pe care s-o resimtă fizic. Însă…la aflarea veștii că este pozitiv a intrat în șoc psihic. De 24 de ore plânge  în continuu. De frică. De groază.

Noi ca noi, dar ce-ați făcut din ei, din copiii noștri? Nu cumva…pandemia de mâine?!

O să mori, bă, o să mori!

de

Divide et impera

Și nu pentru că ești nevaccinat, și nici pentru că ești vaccinat.

Condamnarea a început de când ai crezut că cineva te reprezintă și te-ai învrăjbit.

Mai întâi când l-ai lăsat pe un chior să te învrăjbească și i-ai zis gras lu’ ăla de stat și te-a durut în cot, ba chiar te-ai bucurat, că i-au tăiat din venituri, apoi, ce să vezi, ai descoperit că lipsa consumerismul ăluia de stat îți face ție gaură în dividende sau cont. Ai crezut că poți trage de salariul lor în jos ca să nu plătești tu salariile mărite ălor tăi. Și-ai pierdut oameni, părți din business și ba că pe unii v-au înghițit corporațiile. I-ai pus pe amărâții ăia ai tăi să-și exprime public dezaprobarea, adică să-și dea cu ceva undeva, că nici salarii nu le-ai dat  și nici dările către stat nu le-ai plătit. Adică săraci acum, săraci în viitor. Nici prin cap nu ți-a trecut că dacă țineai cu ăia acum aveai și tu altă perspectivă. În buzunarul tău, în contul tău, în farfuria ta.

Apoi, ai crezut în cineva, care cu cinism, ți-a arătat cât ești de mic, cu aproape nimic în buzunar, față de alții. Adică, ce să vezi, de parcă tu n-ai știut că între 0 și 100 e mare diferență. A trebuit să vină alții să-ți spună! Și iar te-ai uitat în gura lor cu spatele la interesele lor în defavoarea ta, că doar nu mergi în mașinile lor, nu stai în casele lor și ce să vezi, niciunul dintre ei nu te iau și pe tine în vacanță, pe iaht sau să dai de mâncare la girafe. Nu ți-a trecut deloc prin cap că cei ce ți-au vărsat pelin vor să scape, cu mâinile tale, de păcatele lor! Nu te-ai gândit nicio secundă că ai fost ținut la 0 în buzunare pentru ca să poți da cu pietre în aia cu 100! Nu ți-a trecut nicio secundă în cap că trebuie să faci orice ca să-i faci să ai și tu măcar jumătate din 100! În buzunarul tău, în contul tău, în farfuria ta. Ca să știi cum arată 100, 1000, 10000 și la mai mare!

Apoi, ai crezut că-ți vor binele, să fii sănătos. Că fumul de țigară e deranjant. Și ai contribuit ca fumătorii să stea în frig/ploaie/ninsoare pentru un capăt de țigară. Fumatul e rău! Și nici prin cap nu și-a trecut că urmează: Grasul e rău! Bețivul e rău! Bolnavul e rău! Nevaccinatul e rău! Nici o secundă nu te gândești că urmezi, că nu ești perfect, că-ți găsesc ei ceva, n-ai bască(sau ai bască), că nu faci parte din noua rasă a milionarilor/miliardarilor, nu ești de-al lor!

Apoi, ai crezut în povești cu luminițe de care s-au folosit toți. O mulțime de oameni care au crezut că revoluțiile se pot reedita. Că ești și tu erou ca părinții tăi sau ca ești ca ăia din generație cu tine care chiar au participat la o revoluție în timp ce tu te uitai la revoluție din fotoliu. Nicio secundă nu ți-a trecut prin cap că n-o să obții nimic, că n-o să câștigi nimic, că s-au bazat pe neștiința ta că regulile s-au schimbat de  la Bruxelles, că responsabilitatea e împărțită strict între proprietar și participant. În 99% din cazuri proprietarul are bani, are avocați/case de avocatură și că mortul rămâne mort și e de vină. Nici prin cap nu ți-a trecut că nici după 6 ani n-o sa afli nimic, n-o să fie niciun vinovat și nici n-o să afli cum n-ai aflat după 32 de ani ce-a fost în ’89! Doar înfierarea fizică din piață s-a transformat doar într-o coroană trimisă printr-un amărât în timp ce pe teren se joacă golf.

Apoi, ai crezut în povești cu roșu, cu galben, cu albastru. Exact, ca în tricolor! Numai că ai crezut în ăla cu gaură. Care gaură ți s-a mutat în buzunare, în apa caldă, în termoficare. Toate cu gaură. Pentru tine. Ți-au arătat că unii sunt răi, că te fură când ți se bagă în buzunare. Care te fură când plătești pentru căldura pe care ai avut-o. Care te fură când plătești pentru apa caldă pe care-ai folosit-o. Eh, acum plătește ce n-ai. Deloc. Că nu te mai fură nimeni.

Apoi, ai crezut în virus, că a venit în lume ca o năpastă din văzduh modificat gata cu secvențe ale altor boli artificiale și incurabile existente. Te-au învrăjbit și mai tare cu toate că te-ai vaccinat, că ăia nevaccinați rămân așa pe pielea lor, că pe tine nu mai are cum să te afecteze cum îi va afecta pe ei. Și nu ți-a trecut prin cap că boala nu stă în nevaccinați, că boala o să existe d-acum înainte până n-oi mai fi, că s-ar putea să apară (și)alta și că, obligându-i te obligi și pe tine să continui cu vaccinarea, pastile sau ce-o mai fi. Și nici nu ți-a trecut prin cap că, în curând, o să dai bani pe ele. Dacă o să-i mai ai. După ce plătești facturile. Dacă o să mai ai la ce facturi.

Azi, crezi că-i criza energetică globală, că i-a lovit pe toți dar nu ești atent deloc la procente. Că România e ultima la emisii cu 5%, pentru că au reușit ca să termine orice industrie, că de unde poluare dacă nema fabricație?! Și ce să vezi, în loc să îi încurajăm pe alții să ajungă și ei la 5%(adică să le bătem obrazul c-au rămas în urmă și că îi așteptăm) închidem centrale pe cărbune să ne băgăm și noi în rahatul global! Nu ți-a trecut prin cap că era cazul să nu atingem de nicio facilitate care poate să ne ajute și pentru asta să ieși în stradă cu luminițele telefonului…

Nu ți-a trecut prin cap că dezbinarea e exact ceea ce au nevoie ca unii să-și bată joc de viețile și speranțele noastre.

Nu ți-a trecut prin cap, că indiferent ce spun unii, să gândești.

Nu ți-a trecut prin cap că, din cauza de adevăruri ciuntit revărsate, nu știi tot și în 99% din cazuri nu e treaba ta.

Azi, crezi, în continuare, că se schimbă ceva dacă pun guvern, dacă pun premier, dacă…

Crezi că-i treaba ta, dar nu e. Treaba ta e să trăiești bine, bugetar sau corporatist, gras sau slab, sănătos sau bolnav, vaccinat sau nevaccinat, sărac sau bogat, etc., adică să-ți vezi de treaba ta, să nu te mai bagi în tâmpeniile lor, să lași dracu capra vecinului ba să-ți dai mâna cu vecinul(ii) că altfel o să mori, bă, o să mori!