…si o fac cat mai lata!
Sambata de dimineata. Pe seara, musafiros. Unii muncesc cu recuperare- adica Manolu, altii muncesc la intretinere si organizare- adica io. Gospodareasca. Imi fac liste si listute si plec la drum.
Primul popas, ca asa a fost sa fie, la „‘Cramele Recas”‘cu gand de alb si rosu, cupaj dar separat. Inca din zare, nu mi s-a aratat loc de parcare, ceea ce, fiind destul de hotarata, n-am stat pe ganduri si mi-am parcat masina, acolo unde nici prin gand nu i-ar fi trecut nici mamei de politist! Conform desenului de mai jos, intre doua treceri de pietoni, in intersectia sub forma de majuscula. Avariile puse nu au impresionat in niciun fel cele cateva persoane din statia de la cativa pasi, persoane care ma priveau intr-un fel, cred ca de la frigul ce se lasase!
O imagine de desene animate sau, film full&dark comedy, mi-a trecut prin fata ochilor. Caci ce-ar fi zis multimea daca, scoteam din portbagaj coada de la lopata obligatorie si cu ea as fi inceput sa bat asfaltul…a oarba?! Imaginea creata mi-a dat fiori de ilaritate maximala cu care nonsalant, am traversat regulamentar strada.
Intru in magazin, vanzatorul se straduia sa-l convinga pe un mos ca, in sticla de plastic cu miros de tuica, nu-i pune vin! Mosul, nu se lasa nici el mai prejos si nici convins ca-i sa fie gustul alterat asa de tare incat n-o sa mai poata bea vinul. Sincer, masurat din cap pana in picioare si identificat clar din ce categorie face parte, nici eu nu am crezut ca l-ar impiedica in vreun fel.
Cer si eu, generos, pentru adunarea de seara. 5 + 2. 5 demisec, 2 demidulce. Mosul se uita a pizma spre mine. Ii devin brusc simpatica cand, la fel de generos, ii platesc alea 2 kile de le vroia. Sa fie pomana pentru tata, ii zic. Saltaret imi deschide si usa. Revin in intersectie si asteptand sa trec strada dau cu ochii de statia de autobuz. In care niciun autobuz nu trecuse! Misc cadrul mental de la ei la mine si ma privesc cum ma privesc ei. O muiere cu mainile atarnatoare a bautura! Cumplit! Ingrozitor! Doamne, ce-a ajuns lumea asta! Cata degradare morala, ce decadenta! O sa ne ducem draqului! Iliescu e de vina! Ba nu, de Boc, ni se trage! Nu-i adevarat, Ponta cu Antonescu si Motanul! ETC.
Nu stiu daca de la paralelismul liniilor de la zebra trecerii de pietoni, nici daca mi s-a tras de la greutatea prea mare divizata neuniform si echitabil, cert este ca un alt desen animat mi-a venit in minte. Ma pufneste rasul si ma hotaresc brusc sa ma fac Fellini. Si, ma fac! Cu fata spre statia de autobuz unde omenirea ma urmarea ca pe sfarsitul lumii! Un soi de Apocalipsa duios trecea…
Deschid masina, deschid usa din spate sofer, pun pet-ul de 5 alb. P-ala de doi, il ridic cunoscatoare in lumina, il vantur de doua ori si mai cunoscatoare, ii deschid dopul…si, hop! Duc sticla la bouche mimand inghititura!
Maiculita! Sfanta Precista si Cina cea de Taina! Regret imens si intens ca n-am avut si o a treia mana cu care sa filmez scena din statie! O-RI-PI-LA-RE!!!! Doua babe cotcodacesc, un nenea ridica proletar punga cu Billa.
Similitudinea gandirii cu F.F. si mai ales geniul pentru detaliile naturii umane, abia la final scenei mi-a fost dat sa-l vizualizez, insa, de data asta numai pe ecranul mintii mele caci din principiu, sambata si duminica, nu iau bataie!
Ce-ar fi fost ca dupa, sa ma fi oprit in dreptul lor, sa fi deschis geamul si sa-i fi intrebat zambind :
– Pe care-l iau, mah, cu masina?!
