…se schimba..
Uneori dramatic. Si, nu in bine. Nu stiu de cine e mai rau, de ei insisi sau de cei care-i inconjoara?
Autor Arhive: Ana
sorbind dintr-o…
…cana cu cafea…
Fapta, care la momentul insiruirii cuvintelor, e deja istorie. Stateam la o poveste de vorba. Nu pot sa spun unde m-am pierdut din sirul povestii, pot spune ca ochii mi-au alunecat, fragmentand gesturile, la modul cum celelalte persoane isi savurau cafeaua. Niciodata nu m-am gandit, pana azi, din cate bucati de gesturi se intampla. Cesti de cafea aburinde, dimineti somnoroase, relaxarea unei discutii. Ochi, guri, fete, maini, freamăte de nari, pulsatii de vene pe timpane. Si ea, cafeaua noastra cea de toate zilele…raspandind mirosul ei fiebinte. Priviri. Lenese, pierdute, pofticioase, contemplative, vesele, deznajduite…urmarind joaca aburului.
Sunt multe moduri prin care apuci o cana. Cu mana, cu ambele maini. O simpla agatare doar de toarta, o agatare de toarta si sprijinirea restului de degete pe cana, apucarea cu doar doua(3) degete a canii de deasupra, etc, pana la imbratisarea mainii in jurul canii sau a canii cu intreaga mana. Sunt moduri diferite de a ridica cana de pe suportul pe care sta. O miscare rapida/nervoasa/lenta/cu oprire.
Fiecare persoana are felul unic de a atinge, cu gura, cana. O paleta de senzatii prin atingere, traire. Abia, din plin, sters sau altfel, cu enfaza, cu indiferenta, cu senzualitate. Buze pline, buze subtiri. Completare cu sorbitura…Unice si pline, multiple si mici, grabite sau domoale. Inghitituri. Pastrate, plimbate, pentru o inca o clipa ori inghitite lacom. Cu sau fara mimica fetei la atingerea papilelor cu lichidul canii. Cu sau fara plescait. Cu si fara trecerea limbii peste buza, buze.
Si nu in ultimul rand, modul in care repune cana pe suport. Cu grija pentru cana, cu grija pentru continut sau cu grija pentru amandoua. Sau, pentru niciuna dintre ele.
Un exercitiu interesant.
ps. Categoric am scris(numai!) despre cum ne bem cafeaua!
– – – – – – – –
ia si…
…tu!
Cu un program mai plin si nitica oboseala spre zapaceala, ieri, n-am apucat sa-mi scriu niciunul din ganduri. Astazi(nu ca as fi altfel decat ieri) m-a izbit aceasta poveste. Nu stiu cat este de adevarata sau doar o idealizare, insa, stiu ca dupa ce-am parcurs cele cateva cuvinte, m-au navalit valuri de duiosie, de amaraciune, de respect. Tind sa cred ca undeva pe acest Pamant, exista. Lectii dure de viata, in care tema este invatata in generatii. Supravietuirea in grup este mai eficienta decat cea singulara, ceea ce duce la controlul instinctului de conservare in situatii limita.
Apoi, mi-am adus aminte de acel „Ia si tu! „‘ al copilariei. De impartasirea simpla pe care o faceam, pe vremurile cand, primitivi si neconstientizati de masura si masuri, de fapt, impartaseam bucuria. Inainte de a se naste juma’ – juma’ -ul sau ”frateasca”, de mai tarziu. Inainte ca sa apara ideea de ”pondere din”‘ sau”cota parte”.
Inainte, cand impartaseala nu era imparteala.
Ne-am nascut sa fim buni, si generosi, si milosi, si intelegatori, si plini de compasiune… dar ne stricam pe drum. Idealul manipularilor de orice fel.
– – – – – – – –
buturuga mica…
…rastoarna patul spitalului…
In spital, in jos,
Pe un hol frumos,
Sta si se atârnă
Patul intr-o rână…
Salon de viitor mame…varianta mioritica…
…adaptare la ce ar trebui sa fie…
Nicio diferenta majora, efectul e acelasi…
– – – – – – – –
si ningea…
…ningea asa frumos…
Duminica seara, ce frumos ningea! Dau o roata prin bucataria bramburita de la pranz, ma fac ca am treaba cu incaltamintea razletita de pe hol. Se face de 10 si ceva, in noapte. Tarziu, imi zic, si trec la ritual duminica combinat cu al de femeie. Baie. Zumzete de diverse aparate si aparatele. Si, de feon. Si, de perie electrica. Cremuiri. Alte zumzete electrice. Miros de acetona. Si de oja. Si afara ningeeeeeaaaaaa…Ningea ca-n basme. Se facuse si mai de tarziu in noapte cand si ultimul cristal de oja a catadicsit sa se usuce. Si ningeeaaa feeeeric…cand orologiul batea a 11 si jumate.
Ma bag in pat si manevrez telecomanda. Dau de un film cu nume fain „‘Unde vei fi poimaine? „. Sau, cel putin asa am crezut. Cu toata fiinta mintii mele. Nu’s de ce(de la vaporii de acetona sau aia de la oja?!) titlul asta mi-a sunat romantic. Si nu’s de ce …ma gandeam la Paris, la vara, la plaja pustie…Cu aspiratiile mele incantatoare, cu mintile imprastiate in adieri marine, in inchipuirile mele, am hotarat ca este exact filmul potrivit pentru trecerea in lumea viselor. Si afara ningeeeeaaa, ningea a poezie.
„‘Unde vei fi poimaine?! Iote, ce film am vazut!
Viezure m-am facut! I..i la geam, ca marmotele! Si ma uitam luuuung, pe la 3 spre 4 dimineata…ca, a naibii ninsoare, nu se mai opreste odata!
– – – – – – –