..cutia mea. vaaai, ce frumoasa era ea !
Sambata. Si ce frumos ningea! Ningea cu frunze de fulgi. Mari si pufoase! Eu, in trafic, stationand ocazional in diferite parcari, ale diferitelor locatii de unde, in mod gospodaresc, imi alimentam portbagajul, ca mai apoi sa-i dau satisfactie de prea-plin, frigiderului…Si, la fiecare plecare, dezapezeam, la fel de romantic, masina…
In una din incursiunile facute, mi-a picat ochii pe un raft. O cutie serpuita de raft. M-am minunat cat e de practica, de frumoasa si…evident, un chilipir de reducere! Nu cred ca mi-a nins prea mult mintea sau mai mult de 10 secunde, pana sa ma hotaresc brusc si instant, s-o iau acasa. Mandra tare! Am trecut fluierand pe langa magazinul meu preferat(un fluierat mai lung, ca mi s-a agatat si-o fustita de raftul deja cumparat), am strans din dinti cand alunecand, m-am echilibrat, dand din aripioara sub care tineam cutioiul, ceea ce prin urmare si cale de consecinta, mi-a picat pe bombeul stang, ulterior constatand una bucata vanataie intre doua metatarsiene(2 si 3, pentru exactitate) si nici nu am cârîit cand a trebuit sa fac doua drumuri pana la masina cand am descarcat toate cumparaturile, acasa. Nimic dar absolut nimic, nu m-a facut sa regret vreun moment cumparatura de cutie unduitoare! Era cutia vietii mele, ce sa mai!
Seara ne-a prins cu suruburi si scheme. Ca intre mesteri! Basca, afurisitii de nemti, au notat fiecare placa cu cate un numar, fiecare punguta cu cate o litera… adica s-o asambleze si alte categorii sociale decat inginerii priceputi! In poza, arata cumva, in realitate, era(si este!) mirifica! Faina tare! Cum spuneam…o apucasem de-un picior!
Si-apoi…a urmat tacere. La intrebarea unde-o punem, s-a facut liniste…caci n-am mai avut curaj sa mai spun ca visul meu, de a o pune pe hol, s-a sfarmat odata cu constientizarea, in alea doua drumuri cat am descarcat masina, ca exact p-acolo, unde ar trebui diblurile bagate in perete, trece ditamai tronsonul de fire electrice!
Da’ asa de frumoasa! Si zau c-a fost ieftina!
Deocamdata…stationiram, cutie la mal de beci…
– – – – – – – – –

Chiar aşa, în poziţia arătată, este numai bună pentru depozitat… praf!!! 😆
Marian S: in continuare e in aceeasi pozitie. Mîţa, inca n-a descoperit-o! 😀
La PS1 am ras cu lacrimi! :)))) La Ps 2 nu cred c-o vrei pe umeras :)))
PS1: Zău că ar trebui introdus un permis de shopping, cu posibilitatea reţinerii acestuia pe o perioadă de 1-12 luni, la acumularea a 15 puncte de shopping…
PS2: Vrem să vedem fustiţa, aia da achiziţie! 😛
Măi, treaba-i simplă: nu ai unde o depozita, ambalaz-o frumos și trimite-mi-o mie, ce mai tura-vura!
Este că am găsit soluția? 😀
Silavaracald: asta, da, solutie! 😀 😀 😀
Nu abandonez inca ideea cutiei s-o urc pe un perete. Vedem :)))
PS3: Merge şi ca loc de joacă pentru pisică, mă gândesc.