pe fata sclipici…

…in dos, cu arici…de etichete.

Dupa ce ca sunt 5, suprafata nu-i nici una lina-fina. Am lasat-o la inmuiat ca mi-a sarit si oja si mai avea un pic si-mi sarea si albeatea de pe unghii !

etichete

Daca intrebati ce scrie pe ele, asta-i alta poveste. Sau, din alta poveste! Aia verde zice ca-i ecologica si se recicleaza, aia mare si patratoasa zice, pe n-spe limbi, ca-i doar de decor. Una-i cu codul de bare, alta-i cu „save address”. De departe, cea mai cea, e prima din dreapta pe care troneaza, litera cu litera in arial de 28 – ”platou de sticla”.

Deh, sa nu zicem ca n-am fost informati…!

– – – – – – – – – –

Coltul cu muzica

cu ceva…

…dar nu mai stiu cu ce…

Nu stiu cand, nu stiu unde, si in mare parte nici nu mai stiu despre ce ingrediente era vorba, am vazut o salata, o amestecatura ce mi-a ramas pe retina capului. Cu  grapefruit. Sau, era pomelo?! Habar nu mai am!  Culoarea aia usor rosiatica de fruct acrisor mi s-a inclestat de memorie si nu-mi dadea pace.

Ieri, am dat o roata prin Real-ul coltului casei. Memoria mi-a facut clik si mi-a inundat papilele gustative la vederea madarului de fructe. De toate. Inclusiv. Normal, am ezitat, era cu?! Sau, era cu?! Problema s-a rezolvat simplu. Am luat si, si. Fii-mea ma privea cu coada ochiului si, dupa ce le-am cantarit, ma intreaba:

– Ce faci cu ele?!

– O salata.

– De care?! Cu  grapefruit?! si fara sa ma uit la ea, imi dau seama ca i s-au strepezit dintii.

– Da, am vazut io una…mmmmm, da’ nu mai stiu cu ce era. Lasa ca improvizez, zic si ma arunc spre standul cu sfecla rosie, din care generos, pun intr-o punga.

Ea se uita luuung la mine si-mi zice intr-un tarziu:

– D-asta n-ai mai facut.

– Stiu. D-asta nici ea n-a mai fost, de noi, mancata.

La vreo jumatate de ora dupa ce-am ajuns acasa, deja aveam o a doua dilema. Cautand pe net, am inteles ca sfecla cu grapefruit, n-am vazut. Si nici cu pomelo! Gasesc retete cu pui si grapefruit si andive si grapefruit. De care ?! Deja eram in ceata, tot entuziasmul s-a apropiat de zero. Abandonez initiativa.

Mica coboara agale scarile si intra in bucatarie. Eu pisam de zor niste miezi de nuca. Pe care i-am aruncat intr-un bol cu branza dulce de vaci. Cum nu mi s-a parut a fi colorata, am tocat maruntel si patratos si niste sunca de pui. Si-un varf de sare ca sa le amestece mai bine.

– Si salata?!

– Care salata?

– Aia cu grapefruit…

– Aaaaaa…inca nu stiu…

diferenta dintre Lumina …

…si lumina. Si L-am prins la garoafe.

Ori de cate ori am posibilitatea dau o raita pe la piata de flori. Ca uite asa, dintr-o tocmeala apriga, vin acasa cu bratele pline. Asa am facut si pe 22 decembrie. Cu trei pachete de garoafe, m-am intors victorioasa, acasa. Pe care le-am impartit total aleatoriu, in doua vaze. Punandu-le aceeasi apa. Si aceeasi cantitate. Una din vaze spre o usa. Cealalta spre fereastra. Distanta dintre ele de cca 1,5 m.

Pozele sunt facute ieri. Este o diferenta, intre ele, majora si imensa. Si, cred sincer ca nu-i DELOC intamplator. Degeaba ai lumina…daca n-ai Lumina.

noroc la ..

…inceput de an.

Ajunsi aseara, mai tarziu, n-am observat. Totul parea in ordine. Dora ne-a luat la gudurat si sarit pe noi inca de cand am parcat masina, noroc ca a tinut-o poarta sa nu si treaca la fapt. Pusi ne-a primit in prag cu miorlaituri de mai mare frumusetea si nu s-a lasat pana cand, pe rand, n-am luat-o in brate s-o mangaiem si s-o pupam in bot (ca-i ca si cum ar fi sub coada). Sarmalele la locul lor, salatile  de boeuf cu curcan neincepute, globurile nealergate de pisica, cablurile neroase, dau roata prin casa, exact la fel cum le-am lasat! Nimic nu mi-ar fi dat de banuit. Ba chiar am numarat cerceii din cutia de bijuterii, nici unii desperecheati!

De dimineata, am observat dezastrul! Deci da! S-a miscorat sifonierul cu vreo doua numere. La toate si la fiecare! Vaaaaaai, am zis io! O fi intrat la apa! N-am gasit inundatia. Vaaaaaai, a zis si barbatu-miu! L-o fi mancat cariile! N-am gasit nici urma de fluture. Ce sa mai, ne-am dat de ceasul negru. Am catat, am rascolit si ne-am dat seama ca singurele capabile si incapatoare sunt treiningurile. Cum nu au si vipusca ca sa poata merge ca si costum de gala la servici a trebuit sa reluam cautarile…

La cafea, ne tanguiam care mai de care. Of, ziceam io. Of, zicea el. Si cum eram asa de tristi si amarati mi-am dat seama ca totusi, ceva a scapat. Manolu !

– Barbate, mare noroc mai ai!

– De ce, nevasta?!

– Pai, tu-ti dai seama ….daca-mi tineam si pantofii in sifonier?! Mare nenorocire era atunci pe capul tau!