…dar nu ne vaitam de logica. Zambind intre preventie si bucluc.
Discutii. Amicale. Profesionale. O dam de gard, cumva, cu calculatorul. Din vorba, in vorba:
– Nu-mi merge internetul acasa. Nu m-am invartit si io de un cleste ce sertizat…imi zice cu obida.
– Cleste de sertizat?! D-ala de mufe?
– D-ala!
– Am io! Daca nu uit, maine, il ai, si bag faianta cu tot cu model pauza la incisivi.
Cum ma stiu nauca si bramburita, nu stau pe ganduri si-mi notez in palma . Cat notam…minunatia de minte isi facea de treaba : „ete, nah! N-ajungi tu acasa…nu te speli tu pe maini?! O sa-i aduci clestele…cand ti-oi grava cu letconul! ” Ca sa nu-i mai dau apa la moara mintii mele nastrusnice, scriu scurt si foooarte repede : „cleste Dragos!”
– Ce faci, mah, acolo?!
– Scriu! zic, si-i intind palma.
– Moaamaaa…bine, draq, ca n-am avut nevoie de un ciocan!
ps. Nu cred ca mai exista dubii ca, dimineata, am uitat. M-am intors din drum ca sa-mi iau un CD…nicidecum clestele. Tinand cont ca pe CD urma sa-l ascult la calculator…cumva un arc electric s-a produs si, in prag de poarta, mi-am adus aminte si de!
🙂 Vezi, daca nu erau batistutele de hartie, puteai sa/ti faci si tu un nod pe batista.
9: da, si daca aveam si cravata de pionier ii faceam nod :))
:))Asta era tema ta de acasa si mergeai cu ea „nefacuta”!
Angi: :))) basca am pierdut si foaia pe care am notat pagina si exercitiile :))
Tot cu fituica?E clar se cere inventat crema de maini cu letcitina.
Ghighiul: :))) da! :))
o vorba zice…sculele nu se imprumuta! si sti de ce? pentru ca primitoru’ s-ar putea sa uite sa ti-o dea inapoi si pentru ca donatoru’ sigur uita cui i-a dat-o
Gabyral: 🙂
E deja acasa inapoi. Nu imprastiem sculele orisicui 🙂