…despre carti si oameni.

Omul, o carte……in mainile celor din jurul lui…

Am cumparat 4 carti. 2 pe care le-am cautat, 2 care s-au nimerit. La toate 4, insa, le-am citit prezentarea de pe ultima coperata. Din 4 una, e preferinta.

Citim. La un moment dat, mi se incurca randul cu gandul. Recitesc randul, alung gandul. Gandul nebun, imi alunga zglobiu, si foaia, si cartea. Ca mai apoi, sa ma trezesc ca intorc foaia. Spre inapoi. Sa recitesc…

Uneori intoarcem foaia nu pentru ca n-am inteles ci pentru a ne da ragaz ori ca gandul sa se aseze sa putem patrunde  sensuri ori ca sa facem pauza de repliere a ceva ce nu ne-a placut. Cumva, un soi de asteptare de atac la momentul potrivit. Alteori, lectura e apa curgatoare,  curge, lasand pietrele filozofale pe marginile foile. Nu descoperim aurul, nu ne daruie tineretea mintii. In altele, mintea patrunde randul, randul patrunde sufletul si amandoua zburda intr-o poveste a altcuiva care devine a noastra.

Ma opresc, fac o pauza, si las gandul sa se desfasoare.

In viata, ne purtam cu oamenii care ne inconjoara, ca si cu cartile. Cumparate de noi insine sau daruite. Ca si pe ele, pe unii ii alegem noi, altii ni sunt dati – partenerii de drum de orice fel, colegii, neamurile. Le citim coperta. Un prim impact. Cele daruite, s-ar putea nici sa le deschidem vreodata. O carte, un raft, pline de praf. Sunt si ele acolo, de conjunctura. Oameni- cunostiinte. Daca le mai stim numele…

Altele ne rezolva situatiile la un moment dat. De specialitate. Tehnice. Ce-om avea nevoie. Oameni de relatii. Sunt acolo in agenda de telefon si, in dreptul lor, o mica si prescurtata consemnare. Ca sa ne fie usor, data viitoare.

Cartile folositoare, baze pentru ieri si pentru mai departe, pe care, de atata citit, le rasucim copertile, le indoim paginile, le murdarim ori le desprindem din cotor foile, le subliniem randurile, uneori culorile tranziteaza paginile. Apelam la ele uneori(daca nu cel putin) zilnic. Mana e una cu cartea. Si cartea e mana cu drumul. Oamenii pe care ne bazam. Sunt acolo ori de cate ori e nevoie. Sunt acolo. Poate respectati, poate indispensabili. Carausi.

Ca si mine cu cartea mea preferata, ne „azvarlim” pe cea/cel care ne-a provocat/starnit, parte a creierului/parte a sufletului. Deschidem, citim.

Sunt carti „preferate” care pe parcurs, nu se dovedesc ce am crezut a fi. Uneori le lecturam pana la ultimul punct, alteori, le abandonam. Relatii pasagere.

Sunt carti pe care le citim, dupa cele preferate. Unele nu ne mai spun nimic, altele, alina dorul de lectura de dinainte. Pe care n-am uitat-o. Partenerii surogat.

Sunt carti pe care le citim dar in care nu credem. Povesti. Ne multumim sa extragem concluzii. Perceptii. Oameni exemple. Pro si contra.

Sunt carti care ne-au controversat. Respingere de idei, de fapte, de sentimente. Sau drumuri pe care nu cutezam sa gandim ca le-am putea parcurge. Parteneri sau oameni competitionali. Competitionali in relatia cu noi sau trezindu-ne spiritul competitional fata de noi.

Sunt carti pe care le savuram de la prima litera, pana la ultimul paragraf, carti pe care le dorim sa le mai citim inca o data. Si-o facem. Si iarasi, vrem sa le citim. De care avem grija, pe care le mangaim, le iubim, le pastram pe noptiera, cat mai aproape de noi, ca si in miez de noapte sa le stim aproape. Oameni parteneri. Oameni amintiri. Sunt carti care ne intra in suflet si raman acolo pentru totdeauna. Ca si oamenii. Orice am face, caci numai indiferenta si uitarea omoara si cartea si omul. Altfel, focul poate sa mistuie foaia dar nu si ideea si spiritul deja din noi. Omul poate sa moara fizic sau nu dar disparitia lui nu stinge grauntele de jar din noi.

Carti si oameni. Oameni si carti. Gandul se frange in semn de intrebare strangand foile imprastiate din jurul meu.

Eu…ce fel de carte sunt?…