…suntem noi cei care populam peisajul.
Şi zilnic văd şi experimentez „dorinţa de schimbare” a noastră. Cum toţi experimentăm, de altfel, în orice intersecţie. Din lucrurile simple, perpetuee şi cotidiene. Oi mai avea la minte şi la purtare 17 ani, însă, NU mai cred în basme.
Rocada intereselor joacă la ruleta manipulării. Başca, ieftineală la jetoane 😀
N-am mai apucat să fac şi a patra poză. Trebuia să fiu atentă, mult prea atentă, cum să rămăn netamponată în nebunia asta. Căci după ce cele 2 tramvaie trec, ambele şine, fie una în contrasens, s-au populat cu maşinile celor a cărora nesimţire a depăşit demult cota de avarie.
Mai vorbim de valori? De respect? De normalitate?
Dincolo de munţi, văi şi dealuri suntem noi aştia mulţi care (nu)vrem şi nici nu putem fi ca într-o „o ţară ca afară”.
Cumva o scena din filmul Stapanul Inelelor?
Dumi: nu din film…din realitatea aia pe care o ascundem sub pres si dati bine cu colonie, urcand in masini care mai de care, ne comportam ca la grota.
Pretentii de boieri dar nu stim sa ne facem nodul la cravata. Iar cand dam cu parfum, miroase toata strada.
Dumi: cravata a fost deja prea mult pentru noi, inca n-am ajuns acolo…