…că putem controla ceva.

Dorința de control. Natura umană care s-a rostogolit, avid, în milenii, printre predicțiile zilei de mâine. Toată tehnologia ne face impresia că putem să stăpânim, că putem să controlăm, că putem ști de dinainte ce-o sa fie, să se întâmple. Nimic mai fals, nimic adevărat.

E ca orice alt viciu. Speculată. Și, unii fac bani. Bani mulți pe care nici pe hârtie nu știm să-i scriem.

Cu cât mai mare apetența noastră spre a cunoaște viitorul, cu atât se transferă responsabilitatea viitorului în mâinile și sorțile noastre.

Nu! Nu putem ști ce e mâine! Nu, nu putem controla nimic din exterior nostru. Nici măcar sentimentele altcuiva! Pericolul nu vine dintr-o iubire pierdută din te miri ce factori, învinovățirea este doar în măsura în care ar trebui să învățam ceva, ce depășește asta nu reprezintă decât viciul: că suntem mai mult decât suntem!

Pericolul vine din preluarea responsabilității celor din jur. A celui ce, cu bună știință înșeală și după aceea îți inoculează ideea că tu n-ai fost atent! Tu n-ai știut alege! Tu! Tu! Tu!

Știți ce înseamnă asta?!

Înseamnă că înșelăciunea în masă a concernului VW(fie vorba între noi, toate celelalte mărci folosesc alcelași tip de soft!) nu mai este un caz pasager ci devine regulă! Tu ești de vină că ai crezut în niște date tehnice asumate de producător!

Nu e destul?! Ei bine, priviți bine, că industria medicamentelor ne folosește de mult de cobai! Nu mai există perioadă de încercări/testări pe șoareci! Șoarecii suntem noi!
Tot nu e destul?! Mâncarea din plastic?!…

Nu vă mai învinuiți pentru ceea ce nu puteți controla! Arătați cu degetul și strigați cu toată gura spre adevărații vinovați! Nu vă mai lăsați manipulați!