Falsa percepție

…că putem controla ceva.

Dorința de control. Natura umană care s-a rostogolit, avid, în milenii, printre predicțiile zilei de mâine. Toată tehnologia ne face impresia că putem să stăpânim, că putem să controlăm, că putem ști de dinainte ce-o sa fie, să se întâmple. Nimic mai fals, nimic adevărat.

E ca orice alt viciu. Speculată. Și, unii fac bani. Bani mulți pe care nici pe hârtie nu știm să-i scriem.

Cu cât mai mare apetența noastră spre a cunoaște viitorul, cu atât se transferă responsabilitatea viitorului în mâinile și sorțile noastre.

Nu! Nu putem ști ce e mâine! Nu, nu putem controla nimic din exterior nostru. Nici măcar sentimentele altcuiva! Pericolul nu vine dintr-o iubire pierdută din te miri ce factori, învinovățirea este doar în măsura în care ar trebui să învățam ceva, ce depășește asta nu reprezintă decât viciul: că suntem mai mult decât suntem!

Pericolul vine din preluarea responsabilității celor din jur. A celui ce, cu bună știință înșeală și după aceea îți inoculează ideea că tu n-ai fost atent! Tu n-ai știut alege! Tu! Tu! Tu!

Știți ce înseamnă asta?!

Înseamnă că înșelăciunea în masă a concernului VW(fie vorba între noi, toate celelalte mărci folosesc alcelași tip de soft!) nu mai este un caz pasager ci devine regulă! Tu ești de vină că ai crezut în niște date tehnice asumate de producător!

Nu e destul?! Ei bine, priviți bine, că industria medicamentelor ne folosește de mult de cobai! Nu mai există perioadă de încercări/testări pe șoareci! Șoarecii suntem noi!
Tot nu e destul?! Mâncarea din plastic?!…

Nu vă mai învinuiți pentru ceea ce nu puteți controla! Arătați cu degetul și strigați cu toată gura spre adevărații vinovați! Nu vă mai lăsați manipulați!




Viralul ăsta

… oare-i chiar dovadă de iubire??

Eu cred că nu. Fiindcă iubirea nu înseamnă manipulare, posesivitate şi control.

(urmăriţi filmul)

Circulă de ceva timp pe reţele de socializare un viral copleşitor plin de romantism, vis şi basm trăit live, o îngemănare a speranţei fiecăruia dintre noi în povestea perfectă şi în sentimentul profund de iubire care trece peste timpuri şi vieţi.

Am plâns hohotit până în apropierea minutului 7. Apoi, m-am trezit. Ceea ce se întâmplă de acolo mai departe, e altceva, împachetat perfect în cea mai frumoasă intenţie.
Vreţi şi voi să vedeţi altfel-ul pe care l-am văzut eu?
Clipul din youtube are în florica de setări din colţul drept, posibilitatea de a urmări la viteză mai mică. La cea mai mică.

De la minutul 7, ha, se schimbă? Hehe, nimic nu-i întâmplător, nici măcar cifra 7, dacă vrea careva să priceapă! Deci, ce-avem noi aici?!

Personaje, o domniţă, ş-un domniţ.

Domniţa, ea este cea care trece de la agonie la extaz şi zic eu, mai devreme sau mai târziu, o să treacă iarăsi la agonie.
Domniţă care nu e un monument de perfecţiune în accepţiunea tiparelor zilelor noastre DAR cu un chip extrem de plăcut, mie mi s-a părut chiar frumos, cu ochii frumoşi, un năsuc armonios conturat, o gură senzuală, o fizionomie deschisă de femeie caldă şi calină, o romantică incurabilă după manifestări şi şiroiul de lacrimi hohotit vărsat, o sensibilă, o duioasă în credulitate. Adică, dincolo de silueta care nu-i deloc 90-60-90 şi care oricum ar fi, atâta timp cât îi e bine în pielea ei, e sănătoasă şi bărbatului îi place de ea pentru că ea e exact cum e ea, e perfectă. Pentru El. Bărbatul care o cere în căsătorie. Bărbatul care o vrea să fie femeia vieţii lui.
Nu, nu, nu proprietatea vieţii lui.

Domniţul, el este cel care a tăinuit şi plănuit toată manifestarea.
Domniţul nici el perfect după tiparul manechinelor, dar un exemplar masculin bine, fără burtă, înalt, cu ţinută dar cu cheliuţă şi barbişon(se spune că bărbaţii care-şi acoperă faţa cumva- nu contează mărimea bărbii sau a mustăţii- ar fi duplictari. Ascunderea parţială a fizionomiei relevă nevoia de a ascunde ceva).

Aţi privit filmuleţul? Nu-i aşa că-i emoţionant, copleşitor, fantastic?? M-am gândit că bărbatul era cu fişa medicală la zi a femeii iar ea stătea bine şi cu inima şi nici nu era gravidă. Altfel…mult, mult, mult. Şi brusc, mi s-a părut prea mult. Un pitic din mine a sărit cu clopoţelul de alarmă şi m-a lovit cu el fix în moalele capului!  Am urmărit mai departe, umpic mai reticentă, doar scenă cu scenă fără, însă, să mă focalizez şi pe verbal, că cine ştie …cât scriam!

Deci o întâlnire banală ca să servească masa sau poate să bea ceva. Amândoi plecând de la aceeaşi ţinută şi mai ales echilibru emoţional. Pregătiţi la fel. Acolo era cuplul. El o iubeşte pe ea, ea îl iubeşte pe el. Niciunul mai presus.

Până în minutul 7 se trece dintr-o extremă în alta. Domniţa. Dar şi spectatorii filmuleţului. Şi sunt cu toţii manipulaţi. Sentimental. Emoţional. De frumoasa, romantica şi deosebita intenţie precum şi de trăirile fetei.
Cuplul începe să se destrame, ca doar unul dintre ei să iasă în evidenţă.

Şi o face din ce în ce mai mult. Bărbatul. Emoţional- e detaşat, ştie că merge la sigur şi nu pentru că mijează 100% că ea îl iubeşte ci pentru că o conduce controlat emoţional către rezultatul dorit, financiar- ştie ce resurse a pus la dispoziţie pentru a face spectacolul…şi, da,  dominator, am să mă explic niţel mai jos.
Punctul culminant, Domniţul îmbrăcat impecabil într-un costum de ginerică care-i şi vine, după ce o cere în căsătorie, conform planului merge mai departe, îi propune căsătoria acolo, pe loc. Totul aranjat: rochie de mireasă, coroniţă, prietene, familie, oficiant. În secvenţa în care i se arată familia ei, priviţi-i tatăl. Faţa tatălui. Entuziasm de faţadă.

Cum mai arată Domniţul? Cum arată Domniţa cu rochia ca un sac? Nu, nu mai sunt egali. Distanţa e din ce în ce mai mare.
Am spus mai sus „dominator”. Domniţul a ştiut exact cu cine are de-a face, că ea va fi copleşită, subjugată, îngenuncheată. Şi i-a făcut plăcere postura în care a adus-o ! Gestul ei, când ea îi pune lui verigheta pe mână „I′ seeking” împreună cu cadrul în care, aproape de săvârşirea căsătoriei, ea se uită la el iar el îşi ia porţia de „SUPREMUL” uitându-se la mulţime, spun tot.
Priviţi atent, Domniţa pe parcursul oficierii se uită la el şi din când în când ridică privirea spre Dumnezeu, pe când Domniţul se uită la ea şi întoarce mereu capul spre mulţime.

sarutand mana tataului

Megalomanul

Realitatea viitorului ei alături de el începe din minutul 11:57, momentul punerii pe deget al inelului. Până în minutul 12:35 când orice enigmă, şi vis, şi farmec, şi ideal, se destramă.

Pentru că nu e căsătoria ei, e GLORIA lui.

 What are you doing?

punerea inelului

fata1

 

 

 

 

 

 

fata2

fata3

 

 

 

 

 

 

fata4

fata5

More than anything!

Nu, Doamne fereşte!