merceologia …

…salveaza (si!)Romania.

O viata mai buna…intr-o lume condusa din arvuna?!

Never, ever!

Ultimii 3 ani mi-au servit pe tava, fara filozofie si fara prea multa cunoastere, niste simple constatari:

– puterea are o singura fateta si religie: banul.

– daca ai banul, poti cumpara pe oricine.

– daca poti cumpara pe oricine atunci clasa politica(de orice culoare) iti este la degetul mic.

– daca clasa politica iti este subjugata atunci poti sa-ti promovezi linistit interesele.

– daca iti promovezi interesele, atunci actele normative sunt facute dupa cum vrei tu.

– daca actele normative sunt facute pentru tine, atunci tu faci legea pe piata.

– daca faci legea pe piata, atunci nimic altceva nu mai conteaza decat capitalizarea excesiva.

– daca ai banul ai totul. Pe care le invarti, cu ajutorul intermediarilor de orice fel, ca pe cheile de pe inel.

Intre liniutele de mai sus sunt niste amarati(distinsii nostri conducatori-de la toate nivelurile si culorile politice) care se joaca a batalia de la Rovine, taxandu-se unii pe altii pentru succedere la aparenta putere. De fapt, se bat pentru rolul de marioneta al celor cu adevarat puternici- cei care detin capitalul. Restul CNP-urilor, masa de manevra.

Inca de acum 3 ani am realizat ca aceasta criza este indusa. Un cerc nu poate fi decat rotund si inchis. Ceea ce nu s-a intamplat nici in 2009 si nici de atunci incoace.

Principial, o piata functionala este aceea in care exista si conclucreaza cele doua parti : vanzatorul si cumparatorul. Vanzatorul are marfa, cumparatorul are puterea de cumparare si cumpara. Daca una din parti, existenta fiind, nu mai participa, atunci teoretic nici celeilalte parti nu-i poate fi bine. Asta ar fi cercul. Ceea ce se intampla din 2009, demonstraza ca lucrurile stau altfel. Cumparatorii sunt din ce in ce mai nevoiasi, iar marile corporatii prospera cu marfurile pe stoc si in exces. Altceva se doreste, si altceva se pregateste.

Evident, m-am intrebat cum de e posibil. Este. Corporatiile nu se mai bazeaza pe CNP-urile mizere, pe gloata(care poate fi mai usor a fi manipulata, mintita, fortata). Corporatiile se bazeza pe intermediarii care le slujesc interesele, pe „alesii” nostri, pe care-i intretin direct si fara jena. Unora le da de ros, pe ceilalti au grija sa-i sadeasca in functiile de conducere ale statului cu care fac contracte sau primeasc tot ce-si doresc fara nimic in schimb altceva decat grija pentru potentat si familia lui. Asta-i miza ciolanului politic, sa ajungi sa fi intretinut! De aceea se bat pentru functiile publice al caror salariu este de mizerie! Asta-i sistemul…

Cine ne vrea(si de ce ne vrea) sclavi?!

Aristotel

De la Aristotel citire. Ceea ce spunea el e cercul de care vorbeam mai sus. S-ar inchide. O clasa de mijloc puternica asigura o economie valida. Invarte rotile financiare. Dar…care clasa de mijloc?! Si la noi si in lumea larga, s-a conclucrat ca ea sa dispara. Ceea ce e o realitate, clasa de mijloc in Romania nu mai exista sau este aproape inexistenta.

Alaltaieri cineva mi-a transmis o oferta de mancare, catering. Am ramas impresionata de cantitate versus pret. 8 porti x ( ciorba+osptropel de pui+placinta) = 132 lei, cu tot cu livrare. Eeee? Da, exact! Facand un exercitiu de imaginatie, m-am gandit cum ar fi daca…toate preturile ar fi convenabile asa incat sa putem avea acces cati mai multi la piata serviciilor si a produselor…

Din ceea ce ma ( si m-a)inconj(urat)oara, de aici si gandurile de mai sus…Si dintr-o discutie cu o prietena draga, cetatean al altei tari, care-mi spunea ca statul(la ei) foloseste mercurialul…cu bata legii. Pentru ca, el, statul, limiteaza pretul la orice produs si serviciu de orice fel. Corelat cu nivelul de calitate al celui care-l furnizeaza. Si economia functioneaza, si statul asigura, si CNP-ul conteaza!

Ehehe, asa ceva la noi?!?! Doamne…cati ar mai urla ca din gura de sarpe! … Si, eu…ma intreb… de ce? La nivel personal.

Altfel…stim(si vedem) cu totii ca pe norod e mai facil decat sa te minezi calcand pe corporatii si pe cei din economia subterana…!

Si-am incalecat pe-o sa…si mi-am spus prostia mea…

reactii…

…(si ne)potrivite.

Pentru ca, de cateva zile, tot am parte de ele. De la diferite persoane. Cunoscute sau necunoscute. Adunate sau spontane. Extreme.

Ca tot omul, ma surprind. Si, raspund. In functie de gradul de auto-control(care si el e in functie de o gramada de factori, si factorii de circumstante, si tot asa). Orice reactie genereaza la randul ei o contra-reactie. Si cand nu faci/nu spui nimic, tot un tip de reactie e. Indiferenta e o reactie. Pentru celalalt.

Si daca pe mine reusesc sa ma deslusesc, nu intotdeauna cu intelegere, si daca pun in mod obsesiv intrebarea „de ce” pana identific toate variantele(si cele care nu-mi convin) cat poate sa le cuprinda mintea mea, le cern pe cele valide de cele neverosimile, ei bine, procesul asta, cu intrebari din aproape in aproape, il execut si pentru altii. Categoric, probabilistic vorbind, oricata logica si cunoastere as avea, e cert ca nu pot stapanii toate aspectele conjuncturilor cu atat mai mult, in cazul altora. Timpul este cel care imi demonstraza care din variante a fost cea reala. Asta in cazul in care am fost capabila sa o vizualizez mental.

Ieri, vorbeam cu o prietena despre o stupizenie de reactie a unor persoane oarecare. Aparent, in front line, reactia lor ar fi trebuit sa ne genereze noua(mie si prietenei), ca raspuns, o stare de furie generatoare de frustrare, etc. Cum stiam ca relationarea ramasese undeva in coada de peste, nici nu ne iubeam dar nici cu caramizi in cap nu ne dadusem, interactiunea cu acele persoane- directa sau indirecta- nu mai avusese loc de cel putin 8 luni de zile iar preocuparea mea mentala asupra lor a fost in tot acest timp = 0, intrebarea „de ce” m-a facut sa zambesc. Ceea ce am si facut, impartasindu-i si prietenei motivatia simpla.

Aseara, am intalnit om(pe care l-am vazut prima oara in viata mea) cu un mare necaz(de care aveam sa aflu dupa 5 minute de interactiune). Avea nevoie de o defulare, intamplator, ne-am iesit in cale unul altuia. Datorita felului meu de a fi, a rotitelor ce mi se invart, intre cele doua intrebari fundamentale(pentru mine), respectiv „de ce” si „cum”, am fost salvata de o situatie ce putea degenera. Si categoric, nu in bine ci in foarte urat.

Dincolo de ”de ce”‘ ne aflam fiecare dintre noi. Cu secretele noastre cele mai ascunse care ies la suprafata, prin cele mai banale gesturi, ganduri rostite sau insirand randuri. Reactiile noastre ne fac sa fim carti deschise pentru cei din jurul nostru.

ps. da, asa e, stiu ca si articolul asta e o reactie. Raspunul la „de ce”, e unul din cele k luate cate n, variante. Sau, poate nu.

eficienta …

… la slabit.

Am un amic care, de ceva vreme, sa straduie sa slabeasca. De ceva vreme insemnand vreo doi ani si ceva. Pofticios ca o marmota, gospodar la lingura ca o fata di casa, rezultatele sunt pe masura semnului + la orice cantarire ulterioara unei „cure de slabire”‘.  Satul, ca-l tot bat la cap, mi-a adus dovada :

dovada

– Bine, mah, da’ nu esti tu in poza! ii zic.

– Recunoaste macar ca am fost sincer si nu mi-am talentat manutele in photoshop, zice el cu aer nevinovat.

– Da, mai ai dreptate, acuma vad, ia uite cat ai slabit! Ti-a crescut si parul!

song-ul de dimineata…

…in masina. Și iar e frig.

Habar n-am cine-s dar mi-or placut. Fain. Shazam nu l-a recunoscut si n-am avut incotro, cum memoria capului ii scurta pe vreme de bejanie, am inregistrat-o pe telefon. Logic, gugalul a recunoscut versurile si implicit fauna si flora muzicala.

Faina. Rau! Ca ce mi-e la moldoveni mi-e si la romani…vorba lor, ne e :  ghine, ghine de tot!

PS. P.O.H.U.I = Patologia Obstructiv Huliganica Uniform Iradiata

ARVE Error: need id and provider

Și iar e frig. Și iar-îi depresneac…
Și iară îi sfîrșit de lumă și tu stai pe galeac
Dar ție ți-e P.O.H.U.I.
De toată lumea (care e)
Stresată de știri și despărțiri din seriale
De curve și gay, de macho-holtei și www cu fete goale
Așa de P.O.H.U.I.
De faptul că-s reduceri mari într-un butic cu țoale
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singur pe drum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să simtă tot ce simți acum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singurel pe drum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să fie lîngă tine-acum… lîngă tine-acum.
Acasă este niște borș ș-oleacă de smîntînă,
Ne v temu o venit factura la lumină.
Pornești televizorul, ca sunet de fundal,
Acolo trei deștepți discută ultimul scandal.
Dar ție ți-e P.O.H.U.I.
Tu ieși afară
Și pentru că e vînt, aprinzi țigara-n scară,
Pui căștile și te gîndești pe cine vrei să vezi diseară.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singur pe drum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să simtă tot ce simți acum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singurel pe drum.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să fie lîngă tine-acum… lîngă tine-acum.
Și sînt momente
Și chiar și zile
În care bei chiar dacă știi că iei pastile,
În care ciocolata distruge-orice dietă,
În care pe la 12 noaptea-ți place ceaiul cu cotlete,
În care vrei să dormi și luni și marți pîn’ pe la 9,
În care ai pantofi murdari chiar dacă nu mai plouă…
Sunt așa zile
Cînd ți-i P.O.H.U.I.
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singur pe drum
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să simtă tot ce simți acum
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Cu căștile pe cap mergi singurel pe drum
Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum
Și-ai vrea ca cineva să fie lîngă tine-acum… lîngă tïne-acum.