…n-am să construiesc…
Prin vara lui 2012, găsindu-ne printr-un magazin, frecând la propriu un card de credit ce urla după noi rate, ne-am gândit cum c-ar fi timpul şi cazul să ne cumpărăm şi noi o maşină de pâine. Că pe lumea asta sunt două tipuri de oameni, cei care au şi ăi care n-au! Ceea ce am şi făcut, pe lângă o placă de păr(nu numai că nu dădeau maşină fără placă dar era şi-o combinaţie bună şi se asortau reciproc 😀 😀 ). Entuziasmaţi nevoie mare, mai ales eu. Şi nu zic degeaba asta, fiindcă aşa am crescut, acolo la „ţară”, cu pâine făcută în casă, frământată de bunica şi coaptă în cuptorul din curte dar supravegheată de bunicul. Şi nu era de orişicare cuptor, nu cred c-o să-l facă ceva să-mi iasă din retina memoriei vreodată!
Era un cuptor din lut, rotund ca un măr, pavoazat p-afară cu nuiele şi suspendat de la pământ pe nişte buşteni trainici. Pe care-l mutau prin curte după cum era de treabă sau habar n-am din ce motiv de vânt. Iar noi, nepoţii, nişte mucoşi şi jegăriţi, ne propteam în faţa lui aşteptând cuminţi să iasă pâinea aia aburindă, de la care ne plesneau fălcile când o înfulecam, care trecută prin ciubărul cu unt, care prin ăla cu untură.
Cum, cum aş putea uita aşa ceva?! …
Deci, revenind la bucuria mea de-a avea pâine făcută în casă, toate erau roz. Şi toate aşa au rămas până i-am deschis manualul de utilizare. Pe care, după ce l-am răsfoit 5 minute şi l-am aprofundat cu 3 spre 4 citiri ale aceloraşi paragrafe privind modul de fabricaţie al pâinii, l-am aruncat cât colo!
Am multă răbdare însă e selectivă. Pot desena cu mii de liniuţe zeci de zile la rând, pot aştepta zâmbind trenul şi 5 ore când în jurul meu toată lumea înjură şi e nervoasă, pot să-mi dozez răbdarea până îmi văd ţelul atins… pot strânge din dinţi într-un mod calm la orice durere DAR…dar, nu pot să mă încurc în program şi răbdare c-o maşinărie! Dacă e de pâine, apăi să facă pâine, nu prin bipăit să mă cheme când vrea ea ca să-i mai pun nu ştiu ce! Cam aşa scria în carte c-ar trebui io să fac… să stau cu urechile ciulite la semnale ei acustice! Serios?! Am mutat maşina într-un colţ al bucătăriei iar ea a zăcut aşa, până în zilele noastre curente de mai are doar câteva luni şi iese din garanţia celor doi ani.
Vorbind la telefon cu o prietenă, care deja îşi exersase curentul şi răbdarea pe aproape acelaşi model de maşinărie, numa’ că mă apucă cheful să-i desfac plasticele ălei mele şi de vorbă şi sub îndrumarea cunoscătoare a doamnei, să pun şi eu la treabă drăcovenia. De unde şi rezultă primele două poze. Iniţial, într-un mod absolut superficial, am socotit după minunatul rezultat, că eu fac pâine pentru coajă! Desigur, unicitatea îmi aparţinea, posteritate îmi putea recunoaşte meritele!
Apoi, cu gândirea lui profundă şi în semn de clară îmbărbătare către mine care le contemplam pe cele două, bărbatu-meu zice:
– Hai nevastă, nu te mai supăra! Mai încearcă! Schimbă ingredientele, fii mai atentă la cantităţi şi dacă tot aşa ies, la primăvară ne facem casă cu cărămizile astea! Mai eco d-atâta, nu se poate!
Mai mult de atât ce mă putea motiva?! Şi, după cum se vede în pozele finale, de la cea de-a 3-a şi a 4-a încercare, nici la primăvară…n-am să construiesc, dar ce frumos miroase-n casă!
Din izul pâinii proaspete, din coaja ei aurie, din miezul ei fierbinte mi se ridică-n amintire, icoana lor, a bunicilor mei şi mi-i aduce din aproape.
Din greseala, in greseala ,spre ditamai… pita finala. Apetisant, pofta mare si o duminica frumoasa.
Vasile: pai ori suntem perseverenti, ori nu mai suntem! :))))
Faina trei nula (trei de 0 apare pe punga) sau SI MAI BINE (si perfect pentru dvs) direct de la moara, macinata si necurvita cu nimic.
Si-ti mai zic un secret pe care sper sa nu-l vada nimeni 😀
Foloseste drojdie „activa” de la Dr. Oetker ; nu vrajeala umflata cu reclame de la Pakmaya 😛
White-Wolf: deci domnule Lup…fuse exact drojdia aia uscata de la dr. Oetker 😀 O schimbai cu d-asta de la Pakmaya si crescu pita ca Fat- Frumos! :))))
Acuma stiu deci si prin urmare deschidem banda :))) Sigur ca da, fac si inspectie pe flux ca nu ma lasa inima sa nu deschid capacul :)))
Cooorect. In vremuri dastea unii numara banii iar altii fac paine de casa.
Dumi: pai da, ca nu mi-a iesit sa fiu investitor! :)))
De parca m-ai calcat pe coada, cand sa citesc de masina de paine, cand imi amintii de spusele prietenei care m-a indrumat la tine, ca tu stii face paine buna, numa’ca la mine este invers: prima a iesit super faina si cea de azi, beton. Nu, nu beton argou, beton de tare si caramida de mica 🙂
Deci, te voi contacta sa-mi zici numele fainii si numarul programului, ca banuiesc ca ai m oulinex 😀 Aia piuie cand trebuie sa adaugi semintele .
ps. am folosit amestec de faina neagra cu faina din secara, proasta alegere!
Elisa: n-am mai avut niciun rateu. Da, am moulinex. Sa zic cate ceva despre ce-am facut eu:
1. mi-a iesit painea din poze cu programul 7
2. apa o pun calduta spre calda de-a binelea
3. drojdia e d-aia cubulete(nu uscata!) si de tip : Pakmaya, Pe care drojdie o pun inainte sa adaug faina si o faramitez.
4. faina am luat de Mega Image, de-a lor, alba si pe care scrie ca-i recomandata pentr masina de paine. (Am folosit si faina din casa – 3 nule, de care am avut, la una dintre ele. )
5. da, si a mea piuie, insa io fac alta manevra fiindca chiar daca ea piuie…asta nu inseamna ca eu o aud :D, o las sa invarta(ca am cam vazut cat timp ii ia pana la piuit) vreo 10 minute( pana vad ca e coca, c-a amestecat toata faina), deschid capacul si ii pun semintele. Le invarte si p-alea acolo. Nu ma mai intereseaza pe urma piuitul 😀
6. aseara am incercat un program mai scurt. Programul nr. 9. de 2h si 30 min. A iesit foarte buna. Nu s-a bombat ca astea din poze dar in interior, era foarte bine crescuta- plina de gauri de la bule.
Daca mai sunt si alte elemente pe care doresti sa le afli, ori aici, ori pe mesaje pe FB.
Te imbratisez cu drag!
ps. ce cauti tu cu coada ta sub masina mea? :))) 😛
Ca sa fac miauuuu :))))))))))) uite ce posteaza Ana, taman ce ma intereseaza pe mine!
Eu vad, asa o vad eu, ca-i mai negruta, de aia ziceam ca poate ai folosit alta faina decat alba, dar cu faina alba, pe program 1 imi iese si mie bine.
As vrea, daca tot am masina, sa faca paine neagra, din faina integrala ori neagra, dar nu stiu ce are, creste frumos pana sus si in momentul cand se face caldura mare pentru coacere se lasa brusc si acolo ramane. Si mijlocul nu se coace. Probabil ca trebuie sa mai stric cateva kile pana gasesc „pozitia” buna 🙂
Multumesc. Te imbratisez.
Elisa: cu d-asta neagra…n-am incercat. Sincer, nu prea se inghesuie puietul casei la paine neagra. O sa fac si d-asta, macar asa s-o trec pe roboj :)))
Cred ca+i chestiune de program, nu e pentru paine neagra, o sa cercetez acasa cazul si cartea …revenim cu amanunte :)))
Daca faci cu faina integrala si fara aditivi, nici macar nu creste. Dar e buna. 😀 Eu folosesc masinaria sa framante cozonacii. Rezultat garantat!
Mirona: am nimerit o reteta…celelalte…fac caramizi! 😀 😀 😀