… acel + pe care nu l-ai gandit…c-o sa fie.
Focul isi inalta limbile rosiatice-portocalii. Cioturi de lemn. La inceput, prea obisnuita cu focul gratarului, nu i-am dat atentie…apoi, minute in sir mi-a furat privirea. Un nod care arde altfel. Un spectacolul nesperat…
De la (doar) atata lucru n-are cum veni sfarsitu’ lumii. Asta-i clar 😀
Da’ ma gandesc ca -i posibil sa fi fost lemn din ala manastiresc 😛 😛 Si-atunci, da, spectacolu’ e garantat
Si nu, chiar nu iau numele nimanui in ras , in desert sau in ocean. Doar mi-aduc aminte ce mai macina gura lumii. Nu io, nu io ! Altii; da ?
WhiteWolf: manastiresc in ograda mea?! Nu prea cred dar cum Caile Domnului sunt nestiute… 😀
WW, matale ai memorie…esti mai tinerel, ca io nu-mi mai aduc aminte de nimicuta! :))
mi-e dor de focul din soba metalica, de joaca flacarilor pe pereti… mai e un pic.
Simona: da, e un spectacol extraordinar pe care-l primim gratuit…daca avem ochi sa-l vedem 🙂