Taguri Arhive: femeie

Jucarii…

de

…pentru copii…

Vineri. Zi de salar. Fuguta la banca, achitat rate. Fuguta la piata, cumparat verzituri. Fuguta la Mega, luat diverse.

Ne plimbam printre rafturi, eu si Mica, cu lista la indemana. Dam cate un check ori de cate ori luam ceva de pe lista. Bine, bine, ne-au iesit mai multe check-uri decat produse pe lista, ne-a scapat mana si pe langa, ca doar d-aia furam doua fete cucuiete la cumparaturi!

Cum-necum, ne trezim langa cosul cu produse cu pret unic. Io pun mana pe doo linguri de salata, Mica, pe un cosulet. Eu cercetez niste castroane, fii-mea vede niste culori. Dau sa bag mana mai adanc sa trag la suprafata alte produse. Se aude un chitait. Scot chitaitoarea. Care erau 3 jucarii la set… pe doua le chitai benevol de mama focului spre disperarea unei doamne cu coc. Ii zambesc gales si le chitai pe amandoua odata. Ofuscata-ofensata doamna baga a doua si ia distanta. Noi ne hlizim ca la clasa I cand invatatoarea se apleca si i se vede buricul prin decolteu.

O vad pe Mica ca ma fixeaza. Dupa uitatura, cel putin King si Kong ar fi fost in spatele meu! Intorc capul. Nada si niente!

– Ce-ai, fata?!

– Auzi, la… fluturele ala din mijloc, se sufla?!

Privesc. Privesc. Privesc…si nu-mi vine a crede! Si nici nu stiu ce sa-i raspund…se sufla sau…?! Precis insa, ca dupa ratusca roz e pentru fetite! 😀 😀

daca mai era vreun dubiu...

jucaria

Dulceata mea…

de

…de caise.

Nu mai pun vorbe. Nu-si (mai)au rostul. Doar starniri de amintiri. Cu izuri de caise si gust dulce amarui al samburilor. De data asta, cum spuneam, am folosit seminte de dovleac gata curatate.

caise spalate si curatate

800g zahar la 2 kg de caise

 

 

 

 

 

 

 

cu seminte de dovleac

 

Poveste. De poveste.

De duminica…

de

…ploioasa.

Cu geamul deschis. Imi place tare mult. E liniste. Doar picuri de apa si vrabiute gurese. Cate o pala de vant, din cand in cand, trece nestingherita prin plasa ferestrei si ma invaluie. E liniste. Imi rezem coatele pe glaf si ascult. Ciripeli. Motoare de tot felul dar suficient de departe. Miros. A pamant reavan, a frunze curate, a apa cereasca. Privesc. Boabele de struguri hraparete si avide. Balansul frunzelor intru dans pe muzica picurilor. Intre maini, din ceasca, se ridica aburul cafelei. O pisica mi se inoada la picioare. Imi face curte, gard si datorita unduielilor ei, invizibil ma leaga de glaf si peisaj.

Ploua si ni se racoreste pamantul si sufletele.

Struguri pe gard

Doua bule la plimbare

Verde curat

 

Momentul poetic s-a sfarsit…Casa duduie de pasi si diverse labute. Mai mari si mai mici.

Foicica de cicoare…ce ne dai, azi, de mancare?!

Le dau si revin asupra textului.

Poveste : cu 3 zile inainte.

De la drum lung imi vine o prietena care in periplul ei prin Bucurestiul nostru iubit, cumva, stabilim sa ne vedem. Si ne vedem dupa ce mai intai, ratam primul obiectiv. Cand eu am ajuns, ea deja se indrepta spre alta destinatie. Marriott. O tirez si eu spre, intre timp conversam pe telefon si stabilim ca la intrarea principala, ne intalnim netagaduit. Ma uit la mine, ma incurajez ca am o tinuta suficient de corespunzatoare.

Ne vedem, ne pupam, ne zicem cate una-alta fix si timp de-o tigara. Ba chiar ma complimenteaza si de vreo doua ori : Ce sexi esti, tu! Sa-mi dea p-afara stima de sine si sa se reverse roseata in obraji!

Cu tigarile terminate pana la filtru, ne luam la revedere si cand ne pupam noi mai cu foc, imi zice :

– Stai asa, ca ti-a trimis X-ulica ceva! D-ale bio! Ptiu, ce era sa uit! Se repede la portbagaj si scoate d-acolo un pui invelit intr-o punga transparenta si fara de toarte de Selgros si o juma de sticla, la fel de transparenta, de tuica in culoare de chihlimbar.

Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui X-lescu, zic si mai zic si Multam! Ne mai luam inca o data la revedere, ea se urca in masina, io o iau spre masina mea parcata…evident si normal, dincolo de tot bulevardul.

Si atunci, in fata statuii Eroilor Pompieri…m-am vizualizat! Si, cine mai era ca mine?!

Rochie de dantela turcoaz, sandale cu platforma, coafata, aranjata si machiata…duceam intr-o mana un picior de pui si in alta un dop de la o tuica!

Ehehe, ce intersectie mare mai e la Marriott!

emoticon,smiley,emoticoane,emoticonuri,all emoticons,smiley emoticon, yahoo emoticon, animated emoticon,png emoticon,gif emoticon, laugh emoticon, smile, msn emoticon, love emoticon,ilustrated emoticon (16)

 ps. Bune rau! Pansament! 🙂

din seria…

de

…intotdeauna se gaseste unul(una) mai pro(a)st(a) ca mine…

Nu-mi amintesc, in aceasta dimineata, cum mi-am adunat gesturile alea mecanice cat sa execut metodic (aproape, de cum s-a dovedit),  intreaga rutina.

Ei bine, da, totul s-a desfasurat conform proiectarii indelung imbunatatita si a la long exersata. In masina, la poarta, mi-am amintit ca n-am luat si telefonul mobil. N-apucasem sa plec, asa ca, intorsul din drum l-am efectuat dar nici p-ala nu-l mai am in cap! Stiu c-am parcat, stiu ca am simtit pe obrazul drept o picatura de apa si mai stiu ca vazand o balta in fata mea, eu ma uitam la ea iar ea era senina…M-am sters pe obraz, mi-am zis c-o fi cu noroc, culoarea albicioasa dandu-mi de inteles ca ploaia nu a inceput.

Cum nici asta nu mi s-a parut o tragedie, mi-am continuat agale(aproape) drumul dupa ce mi-am scosul tocul din gratarul de la intrare, in prealabil, chircindu-ma intr-un picior gol. Normal, in pantof, o pietricica pe care izgonit-o cu un gest de mare feminitate, scuturand pantoful cum isi scutura cainele la pom, laba.

Un gand misogin a inceput usor sa-mi dea tarcoale. Dintr-o zdruncinatura si-a luat si el(gandul) zborul, impiedicandu-ma de pragul usii si datorita tocului de usa, n-am ingenuncheat cu capul in biroul colegului, si asa, am scapat sa ma marit si a treia oara. Mi-am aranjat suvita rebela si-am dat cu inocenta „Buna dimineata”‘.

Am cascat ochii cat sa-mi atinga genele sprancenele ca sa nu sparg si cana de cafea pe scari. In fata tonomatului cu cafea, zambeam victorioasa. Aveam cana intreaga. 2 pahare cu cafea sunt la fix si la buza canii. Nici mai mult, nici mai putin. Marc banul, ala vajaie, mataie, clipoceste, cotcodaceste si lumineste a verde de gata. Apuc paharul, il duc si deasupra canii…Ma uit cu stupoare la pantofii mei cei bej…sunt maro cu spuma. Cana la locul ei, paharul undeva la juma’ de metru de mine. Ma uit la el, ma uit la cana, ma uit la cafeaua care mi se prelingea pe fluierele picioarelor, aventurandu-se in pantofi. Nu inteleg nimic. Si, da, cafea era si cu zahar.

Intru la toaleta…si ma privesc in oglinda in timp ce mainile cu apa indepartau dezastrul. Da, da, io sunt, imi soptea gandul ala, in barba…si reflexiile oglinzi imi confirmau cu spor prin valul ce ma arata de doua ori.

La intoarcerea in birou, pe un hol, eu leganand incetisor cana acum doar pe jumatate plina, o colega rezemata de un perete, cu telefonul la ureche. La usa biroului ei.  Ma uit la ea, ochii sclipitori, zambet de vulpe. Da si ea cu ochii de mine si se fastaceste. Incerc sa trec mai repede mai ales ca, ajungand in dreptul ei, aud vocea masculina pe care o recunosc ( 😀 si cred ca toata lumea din incinta ) susurand niste alea de mare inflacareala si umflaturi in corpurile cavernoase. Bag capul in cana si o iau la trap. Cam la vreo doi coti de trap, reaud vocea masculina. Tare. Clara.

Zambesc…moama, ce-am mai zambit! You make my day, honey! Mai fac trei pasi si nu ma pot abtine:

– Fata inchide, draq, difuzorul telefonului!

idei fasnete…

de

…pentru gospodine saltarete !

Plecam? Plecam. Gata. La drum de weekend spre o invitatiune prieteneasca.

Ne raspandim prin casa ca soarecii cand vad pisica. Ala se baga in dulapul de haine sa faca valiza, alalalt in baie sa stranga ustensile de frecat dintii si spinarile, celalalt isi face geamantan IT de inalta performanta. Dupa, sa tot fi fost si trecut juma de ceas, ne strangem in aceeasi formatie si aceleasi tinute traditionale de interior- tricouri cu chiloti-si facem schimb de rapoarte dar mai ales de neclaritatile traditionale si banale insa generatoare de furtuni in cele  > 24 de h ce urma sa le petrecem impreuna :

– Am facut bagajul, insa, nu stiu ce pantaloni sa-ti pun. De tricouri, lungi, scurte si medii nu va intreb ca le-am pus deja .

Se indica, se rezolva pe loc.

– Am strans bocceluta, insa, nu stiu daca vreti si acetona. De uscatorul de par, pilele de unghii, alte nimicuri, nu va intreb ca le-am pus deja.

Se specifica, nu e nevoie.

– Am strans toate placile video portabile, incarcatoare si dispozitive GPS. Da, am adus si punga cu „colega, ceva controlale intre ?!”

N-avem nisip si nici mancare pentru pisica. Zdrang!

Pauza. Cadem toti pe ganduri mai rau ca atunci cand ne surprinde frigiderul gol. Muti de-a dreptul de uimire si ochii crescatori pe masura ce timpul trecea iar imaginile nevorbite ni se perindau prin fata luminitelor. Da, pisica cand e suparata si nu are de mancare- aia care-i place- roade toate cablurile chiar si daca sunt ascunse.

N-am incotro.

– Ma duc io la piata dupa ca si asa trebuia sa trecem ca sa luam niscai alea pentru gratar. Voi, pana atunci, va imbracati si va mai strangeti din adiacente.

Ma imbarc, ma conformez regulamentului si ma spanzur in centura, purced la drum si piata.

Rezolv pisica (ii iau nisip si mancare, nu altceva, da? ). Rezolv si partea gratarului de deasupra de gratar. Niste nimicuri acolo. Mici, coaste, muschiuleti si, nu m-a lasat inima sa nu iau si niste pastrama de oaie. Ashea, pentru baieti…mititeii de ei!

Ma intorc ca o balerina vijelioasa aproape pe doua roti . ( Cu mintea aia creata si ferventa in actiune). Afara caaaald.. In 3 ore de mers…cum sa tin atata carnet…ca sa nu se strice…Cutia frigorifica, draq stie pe unde e…deci…unde si cum?! Ding! Si lumina mi se facu….Scot din cutiuta, tot. Si acte, si odorizante, ba chiar si icoana facatoare de bine la drum lung si scurt. Le pun deoparte si toata carnea inauntru. In doua pungi. Preventiva, ca asa m-a facut mama! Si ce zambet mi-a mai dat, zambet de izbanda!

Imbarcam bagajele, ne impiedicam unii de altii, ne intoarcem sa verificam de 3 ori si inca de 2 ca am uitat sa facem pisu, in sfarsit, plecam la drum. Undeva pe la mijlocul A3, un miros accentuat de mici inecati si imbalsamati in usturoi si cimbru si rozmarin, ne trazneste de ni se face o foame de foame. Hi, hi, hi, ha, ha, ha…si mergem mai departe…

Intre Azuga si Predeal…mirosul, de la curbe citire, ni se intareste si mai tare in nari.

–  Sper ca nu au patit nimic micii aia…in portbagaj. Ca tare mi-ar parea rau, la cat i-am mirosit, pofta-i mare, zau!

Intorc capul spre fereastra…si ma gandesc la varianta soft… n-o gasesc :

– Nu-s in portbagaj si precis n-au patit nimic!

– Aaaa, pai, unde i-ai pus?!

– In torpedo!

– Cum in torpedo?!?! Ai innebunit?!

Intorc faianta spre conducatorul auto.

– Nope dar stiam ca acolo e special pentru tinut la rece bauturile…ca-i conducta aia intorsa…de la AC.

– Pai, bauturile, o doza, un pet, nu carnea! Femeie, ai bagat micii in topedoul de Passat! Fac infarct nemtii daca aud!

– Auzi, barbate, unde intra ceva tare si se pastreaza rece intra si ceva moale si tot la rece se cheama ca sta!

ps. Aceste intamplari sunt relatate si traite de specialisti. Nu se recomanda asemenea neveste acasa fara o specializare performanta! 😀