…am hrănit şi o pisică.
200 de grame de friptură, nu-i mare chestie mai ales dacă se strânge pe grătar, mai rău ca mumia lui Tutankhamon după îmbălsămare. Noroc cu salata! Verde. Muuultă. Pisoiul candid și el prezent la masă crezând în minunile trecute. Nema! La privirea blajină n-a putut să-i reziste, așa că 2-3 bucâțele tot a căpătat.
Cu un oftat, la sfârșit de masă, Manolu a decretat:
Din friptura mea cea mică , am hrănit și o pisică…
Asta fu replica Manolului față-n față cu dieta. Pentru că de unde nici ultima gaură de la curea nu mai cuprinde, nimic nu mai cuprinde.
Noroc cu voința și putința. Încet, încet și sigur descongestionăm cântarul și ne micșorăm avatarul. Dieta continuă. Doamne ajută! 😀
Ana, esti geniala. Pisica drept metoda de slăbit.
Dumi: nu, domnule, doar participant in jurul celor cu dieta :)))
Lipseste un termen cheie si anume „bretele” 😛
Nu cred ca s-ar supara pisica de vreme ce i s-ar putea mari cu generozitate portia 🙂
White-Wolf: vrei sa spui hățurile de la cal 😀
Nici eu nu prea cred :))
Pisica nu a cerut si salata? 🙂
Rast: are si ea limitele ei :)))