…adevarate…

Sambata trecuta m-am bantuit prin Piata de Flori. Ashea…sa fiu in trend cu moda de primavara. Balamuc in toate sensurile posibile. Doua strazi blocate, ghivece peste tot, ladite si pe trotuar si pe strada, nervosi la volan cat cuprinde, „‘destepti”‘ de-a curmezisiul nici ei nu lipseau din peisaj. M-am strecurat cu greu, dupa ce-am zamislit vreo doua injuraturi neaose si originale, mai ca la una era sa deschid si larg geamul s-o auda tot targul iar eu sa-mi iau bataia de rigoare ca tot era locul potrivit!

Apuc sa parchez si cum de ma dau jos din titirobuz imi pica ochii pe o viermuiala de fotografi si duze – madmaduze care mai de care mai scurte si mai rimelate, pe scarile unei cladiri la care eu nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreodata miscare. Ma impinge necuratul si ma apropii…targ de reduceri de moda fashion…Ei uite, imi zic, la asa ceva n-am fost. Ma strecor si io timid, iau o treapta prea jos, ma impiedic si dau sa ma tin de-o bara. Bara pleaca! Da, erau niste scheletroane de picioare ale unei madmaduze. Da Domnul si ma redresez la timp, nici ca sa-mi rup dintii in treapta urmatoare  si nici sa primesc niste suturi in partea dorsala c-am apucat-o p-aia de dres!

Cu coafura revasita din miscarea apriga, intru victorioasa. O iau de la dreapta la stanga, roata. Creatori de moda. Pe care nu-i mai tin minte cum ii cheama ca doar nu-i strig io pe nume prin casa! Pe prima eticheta pun mana fara urma de sfiala si roseata in obraz. O rochie de dantela, fara mari pretentii de design. Dreapta, s-atat. Dupa ce-i citesc pretul ala netaiat, o las incetisor cu mare grija sa n-o stric ca nici de eticheta nu-mi ajungeau banii! D-acolo incolo, le-am vizualitate numai p-alea cu fata-n sus ranjitoare prin impertineta cifrelor. De la 3 in sus, dupa aia virgula.

Pentru cine draq le-or face, m-am intrebat…ca aici nu-i vorba de slujbase cu salariul cel putin dublu ca ala mediu pe economie…Cred ca nu de slujbase in general ar fi fost vorba…dar nici de cinele regale sau receptiile de ambasade…Ma rog, asta e, imi zic io, nu foarte convinsa ca are tangenta, sinus si cosinus cu vreo valoare.

Mi-a trecut prin cap sa nu mai pierd timpul, insa, muierea din mine si neamurile ei, in cautare de frumos, Batman, Batman!  Cand sa ma apropii de iesire, dau cu ochii de o bara plina cu rochii absolut fabuloase! Ei da, imi zic, uite asta inteleg si io ca-i design, ca-i creatie, ca-i spectaculos, ca ce sa mai, e data-n rochia ma-sii! Mai multe modele pe aceeasi tema. Le admiram discret fara insa sa caut sa aflu mai mult, caci faceau parte din categoria „‘podium”‘ iar la mine pe strada, am vazut io!, nu-i niciunul!

Cum stateam ashea inecata in plina deferenta, aud, din spate, o voce ferma spre impertinenta:

– Cat e rochia asta?

Rotii si io capul sa vad cum arata o Femeie adevarata dupa principiile preturilor din raft. Doua ochioase neaose. Taman date jos din fustele plisate, la vreo 20 si-un pic de ani. Fumul inca persista, aveam sa descopar imediat ce s-a apropiat si-a intins mana cu unghiile maronii spre rochie. La prima intrebare nu i-a raspuns nimeni, la a doua cand si-a descoperit talentul de soprana pe masura nivelului cifrelor de pe etichete, i se raspunde.

Pe scurt, a luat-o. Fara nici clipire de gene. Cu suras rautacios a superioritate.

Nu obisnuiesc sa ma bucur…..insa o satisfactie mica tot am avut…si-o urma de regret.