…si-o mana de proiectanti in minus .

Ma intalnesc ieri cu vecina din colt care taraia dupa ea un carut desantat si dezlanat de preaplinul care statea sa se reverse. „Salut, vecina!”,  „Salut, vecina! ne schimbam amabil binetile. Ea cu ochii sclipiciosi spre carut. N-am de treaba, ba aveam ca-m catam cheile care, afurisitele, iarasi se ascunsesera adanc si de negasit, si zic si io mai departe : „Facusi piata, vad” si bag si zambetul regulamentar. Ataaaat i-a trebuit! „Pai, da, vecina, ca de cand cu Cora de la colt, e perfect!” si-mi arata in stanga. Nevorbita si io, zic : Vrei sa spui Real! si-i arat in dreapta. Ba in stanga, zice ea, ba in dreapta, zic io. Dupa ce ne aratam noi mainile inca de vreo cateva ori in diferite directii si sensuri giratorii, contrazicandu-ne in nume de supermarket, ne prindem amandoua ca ne inteleg separat.

Clar, nu stiam ca nu aflasem, nu aflasem fiindca nu aveam de ce, si tot asa. Azi, am vrut sa vad si io cu ochisorii mei cei verzi, ce-a crescut la marginea cartierului si al Bucurestiului, mai acana si mai la stanga.

Cat am tinut drumul drept, dreapta a fost si soseaua, cum am facut dreapta cum s-au facut gaurile cat a fost Acvatot-ul capabil. Si zau, ma jur, e foarte capabil! Pe dreapta, pe stanga, pe mijloc, pe unde au vrut muschii si putina minte a proiectantului ca de verificator de proiect, nu mai pomenesc! O aglomeratieeee….claie peste gramada sectionati din cand in cand de cate un tramvai care vroia sa evadeze din depou! Ma folosesc si io si de drumul ingustat si de ingramadeala si-mi fixez vaporul fix pe mijlocul drumului atat cat sa nu intre nici unul nici in dreapta si nici in stanga, din motive simple, pe-o parte ca nu stiu pe unde trebuie s-o cotesc(previzionar) la un moment dat, pe alta parte, la haurile alea sapate adanc si mult prea late, am rau de inaltime. Inaintez melc. Mah, acum vad, deci drumul spre puscaria Rahova nu-i ashea de usor si asta explica multe…la cat de rar se aprovizioneaza cu cine trebuie!

Ma benoclez dupa indicatoare. Ma orientez dupa indicatoare. Fac dreapta si ….

Am experimentat. O intrare melc cu pasaj subteran tip Carrefour iesire Bucuresti – Pitesti si o parcare plina de stalpi, alambicata si imensa ca ale Mall-urilor City&Sun suprapuse! Dupa ce i-am boscorodit pe primii proiectanti, aia de la paragraful 3, i-am luat la bombanit si p-astia de pusera hardugia intr-un loc atat de stramt si plin cu de toate, atingand voluptatea meseriei cu buncarul parcant! O nebunie in care ai slabi de inger se dau jos din masina si fiindca n-au bordura si rataciti fiind, se aseaza pe ciment si plang. Nu mananc dar plang! By Cora de Alexandria.

Fac si io in parcare vreo doua ture exact ca rata in balta din Cismigiu dupa care aliniez regulamentar, intre doua dungi paralele, masinuta. Bag un carut la inaintare si ma dedau pacatelor de cumparaturi. Umplu laditele portbajului, ma urc la volan si p-aici mi-a fost drumul si spirala, ca si la iesire m-a asteptat una.

Deci e in colt, in coltul celalalt, in stanga, cum zicea vecina. Si, ii bun de nebun!

ps. titlul vine de la vestitul si mult prea cunoscutul proverb : O vorbă-n plus şi-un dinte-n minus 😀